O generatie, doua generatii...

Day 1,975, 09:41 • Published in Brazil Romania • by Alina V

To my Brazilian hosts: This article is about the way values are interpreted by each generation, an entry in a writing contest organized by Krontzo for Brainstorming - one of the eRomanian political parties. Yeap, tough one. I also like to congratulate my adoptive Military Unit for the third anniversary: Happy eBirthday, C.A.T.!


Ca orice elev din tara asta, m-am lovit in scoala generala de cartea de istorie. Era printr-a IV-a, mijlocul anilor ’80. Regula era ca nu o tai la joaca pana nu ma verifica bunica la toate lectiile, dupa modelul: Ti-ai scris? Da. Ai invatat? Da. Ia sa vedem.
In cazul particular al istoriei (despre geografie va povestesc cand veti face un concurs cu tema “Psycho-profi”) se puneau ochelarii pe nas iar deschiderea manualului era semnalul ca pot incepe sa turui.

Am trecut cu bine de Burebista, Gelu, Glad&Menumorut, Mircea, Stefan, Vlad, Mihai, nu ne impiedicaram de Brancoveanu sau de Unirea Principatelor, dar pe la Razboiul de Independenta bunica a ridicat o spranceana. Marea Unire s-a suprapus cu vizita unor rude, dar la al doilea razboi mondial micul ritual s-a transformat in consiliu de familie. Dupa ce a examinat textul din manual pe deasupra si pe sub ochelari, bunica adopta tonul dulce-nelinistitor (cand te-a prins cu cioara vopsita si urmeaza sa iti demonstreze ca nu o duci cu presu’): Barbate, lasa lemnele alea si vezi ce scrie aici! Alti ochelari. Vine si strabunica, se citeste cu voce tare.

Guys, are you kidding me? Timpul trece, ma asteapta Oana, n-am scris eu aia, hell… soarele straluceste, viata e frumoasa iar eu am strazi de batut, garduri de sarit si alte chestii confidentiale de desavarsit.
Prietenul adevarat apare providential in momente cheie, intoneaza un saru’mana hotarat si ma elibereaza.

Parintii din ziua de azi care isi inchipuie ca pot ascunde de copii pornaciunile isi fac iluzii. Totusi, deduc cumva ca in casa in care am crescut exista un seif sau spatiul se plia convenabil in anumite conditii pentru ca, la scurt timp, s-a materializat din senin o carte – nu era doar ingalbenita de vreme, avea si accente rosiatice pe alocuri. Nu mai avea prima coperta dar mi-a fost prezentata drept abecedarul strabunicului. De fapt, continea literatura, istoria, geografia, igiena si alte lectii-sfaturi, la un loc. Plina de surprize. 10 mai e sfanta zi. Eminescu a scris Doina. Regina Maria a avut treaba pe front. Erau si chestii care se pupau, cat de cat: Alecsandri, Bolintineanu, Cainele si Catelul, Boul si Vitelul, totusi… “Pe-al nostrum steag” dadea cu virgula pe la sfarsit.

Mi-a incoltit in inima un adanc respect pentru stiintele exacte.

Ca un facut, cand ne-am intors din vacanta de iarna, in 1990, unde credeti ca ajunsesem la istorie? Ati ghicit.