MESAJ PENTRU FIICA MEA...

Day 2,383, 18:14 Published in Romania Romania by Lucia38

Niciodată nu am crezut că sufletul unui om poate fi atât de complex. Credeam că un suflet poate iubi sau nu, poate fi fericit sau trist, poate sa plângă sau să râdă. E frumos atâta timp cât toate aceste trăiri și sentimente se pot delimita unele de altele, dar cât de chinuitor e când se amestecă toate și se naște furtuna!

Când ești tristă e greu la început, apoi te înveți sa trăiești cu tristețea, iar la un moment dat conștientizezi că într-o zi trebuie sa apară soarele și pe strada ta. Și de fiecare dată apare, mai devreme sau mai târziu.

Când ești fericită îți dorești să afle toată lumea și să se bucure de fericirea ta. Știi că nu va dura o veșnicie, dar încerci să prelungești momentul cât mai mult și să te bucuri de fiecare secundă de fericire.

Ce se întâmplă însă când toate trăirile năvălesc deodată în sufletul tău? Când ai vrea să te bucuri, dar ceva te oprește și, în loc să te bucuri, simți o tristețe infinită cum îți invadează toata ființa… Când lumea din jur îți zâmbește și îți vorbește frumos, iar tu, tot ce vrei tu este să pleci undeva unde să nu te mai găsească nimeni… Tu știi că totul e greșit și că ești principala vinovată de toate sentimentele astea amestecate, te lupți cu tine însăți, dar fără șanse de câștig. Apoi încerci să dai vina pe alții pentru tot ceea ce ți se întâmplă ție, să găsești motive care te îndreptățesc să crezi ca nu ești tu de vină. Iar când ai obosit să cauți vinovați fără altă vină decât aceea de a vrea să fie lângă tine să te ajute, realizezi că totul e în tine și că ești singura care poate să-și deschidă poarta sufletului pentru a-i lăsa pe alții să intre ca să-i pună în ordine sentimentele. Pentru că în acele momente nu mai ești în stare să îți faci tu singură ordine, ai nevoie de ajutor.

Perioada aceasta când în sufletul tău e furtună e cea mai grea. Vrei să fugi, dar simți că picioarele nu te ascultă, vrei să strigi după ajutor, dar nu ai glas, vrei să dormi ca să uiți de tot și toate, dar somnul te ocolește, vrei să zâmbești, dar gura ți se strâmbă într-un rictus… Singura soluție pe care o ai la îndemână, cea mai simplă și comodă, este drogul. Fie că e alcool, sau țigară, sau alt halucinogen, important e să fie ceva ce te ajută să uiți fie și numai pentru câteva minute sau ore. Apoi te trezești și o iei de la capăt… Până când? Până când se termină totul, iar felul în care se termină tu îl decizi. Renunți să te complaci în situația haotică pe care singur ți-o creezi sau pur și simplu te lași pradă deznădejdii și refuzi sa te lași ajutată.

Dar să nu ceri niciodată nimănui să-ți spună cât durează rătăcirea aceasta a sufletului pentru că nimeni nu știe. Nu există o perioadă exactă de timp și nici nu știi când sau dacă starea revine. Tot ce trebuie să știi este că trebuie să lupți, sa te lupți cu tine din toate puterile și să nu îți fie teamă că ai să obosești. Pentru că întotdeauna va fi lângă tine cineva care să te ajute, să te sprijine sau să te ridice când cazi. Și cine știe cel mai bine să facă asta? Cel care, cândva, a trecut prin ceea ce treci tu acum si care îți poate arăta că rănile sufletului, chiar dacă nu se vindecă niciodată complet, nu vor reuși niciodată să îl distrugă.

Eu sunt unul dintre acei oameni… Lasă-mă să te sprijin și îți promit că nu am să mă încovoi sub greutatea sufletului tău, iar umerii mei sunt pregătiți să îți odihnească fruntea și să primească lacrimile tale.



Pentru concursul lansat de Lady Krontzo