Join the new world

Am 241 de „eprieteni”. Departe de a-i cunoaște pe toți, dacă îmi cere un cetățean român mai vechi sau mai nou, accept fără să întreb cine este și ce vrea de la mine și de la eRepublik... Toți acești „eprieteni” sunt vii. Nu-mi place să văd „Dead citizens” în listă, așa că din când în când fac curat. Nu automat, manual. Sunt curios să văd cine a mai părăsit această eLume...

Cumva această regulă pentru a rămâne în lista mea reflectă ceva ce am citit cândva, nu știu unde, dar care mi-a rămas, aproximativ, în minte, și anume că cea mai mare calitate a unui prieten este că există. Eu am interpretat asta, subiectiv, că e acolo, nu trebuie să ții legătura, dar când îl cauți e acolo și reîntâlnirea se petrece firesc, ca și cum v-ați fi despărțit ieri.

Făcând curat prin listă, din când în când recunosc numele celor plecați și mă întristez. Mi-a venit de mult timp ideea să le amintesc măcar numele, pentru a-i face și pe alții să se oprească o secundă și să se gândească la cel sau cea plecată. Am și făcut-o de câteva ori, prin postări pe feed.

După cum probabil știți, lista se afișează în ordinea cronologică în care au fost adăugați prietenii. Azi am observat că ne-a părăsit cineva care era în primii 10 în listă. S-a mai întâmplat, dar cumva de data asta a fost un imbold suficient să încep această serie.

Așadar...
La revedere, anda_ro

A fost o perioadă când am interacționat destul de mult cu anda_ro, chiar mi-aduc aminte că acum, iată, vreo 8 ani, a acceptat să jurizeze o secțiune a unui concurs de articole organizat de către mine. Prea multe nu-mi aduc aminte, dacă nu o confund cu altcineva cred că a trecut și pe la Gryphons și probabil am avut câteva discuții pe chat. Cert e că la un moment dat am descoperit că, deși nu avea ziar, era o scriitoare foarte talentată, o fire poetică, dar foarte timidă în a se prezenta „publicului” (sau poate pur și simplu neinteresată). Într-un fel semănam, și eu m-am făcut remarcat mai întâi prin comentarii sau prin alte locuri în care mă puteam exprima și abia mult mai târziu printr-un ziar propriu. Îmi place să cred că am fost unul dintre cei care au convins-o să scrie într-un ziar, ziar care păstrează „câteva cuvinte” din ce am menționat mai sus.
La revedere, anda_ro, sper să te citesc din nou într-o zi!

La revedere, Rohan's Rohirrim!

Deși privindu-i profilul văd că e un jucător foarte vechi, mai vechi decât mine, nu-mi aduc aminte decât rezonanța numelui care-mi atrăgea atenția când îl vedeam. Bănuiesc că nu ăsta e numele original, dar nu am nicio idee despre altele anterioare. Vă las pe voi să scrieți, dacă știți, mai multe despre el.

Să trăiți!
Roman Daco