Join the new world

---

Anul III, Ediţie Specială ===== Miercuri, Ziua a 1946-a a Lumii Noi =====
Preț recomandat: 3 RON | 0.01 G | 1 comentariu

---

Leapșa literară. Sezonul al II-lea, Școala Vieții

continuare din actul 5, scena 2

Modoran: Dar si cand o sa vezi banii aia pe masa, aici, uite aici, pe masa, ce-o sa-ti mai mearga gura, sa ne luam si d’aia, si d‘aia…..O sa-ti sticleasca ochii ca la viezuroi, a dracu‘ femeie….. (rade)
Ileana: Chiar crezi c-o sa iasa treaba?
Modoran: O sa iasa, de ce n-o sa iasa, crezi ca ma fac astia asa, pa mine, doar am scoala vietii, aia sanatoasa, de se-nvata greu, de nu mi-o ia nimenea. Profesorasii aia, lu’ peste….
Ileana: Hai ma Modorane Leontine, ca poate iese … sa ne ajute Domnu‘.
(se arunca in bratele lui fericita)
Modoran: De ajutat numai domnu Leontin Modoran aici de față o să te ajute. O să vezi tu. Și mai ușor, nebuno, că șochezi copilul.
Ileana: Las că știu eu când se șochează și când nu. (Luându-i mâna și mângâindu-și burta cu ea) Uite, să mai simtă și el cine e taică-su. Purtujur, șeramu?
Modoran (îmbunat): Purtujur, drac gol ce ești.
Ileana: Și dacă o să avem bani facem și noi acte să intrăm în rândul lumii? Și mă duci la biserică să ne luăm în fața Domnului?
Modoran: Domnul în sus, Domnul în jos. (împingând-o din brațe) Uite-așa îți place ție să întinzi coarda până se rupe.
Ileana (scriind cu mâna prin aer): Doamna Ileana Modoran. Ileana M. Nu ți-ar plăcea și ție?
Modoran: Eee, păi se vede că nu ți-am mai scărpinat de mult pielea aia de pe tine... Hai, pune ceva de mâncare până mă-mbrac, că întârzii la școală.
(Modoran iese din scenă în timp ce Ileana continuă să se iscălească cu gesturi largi prin aer. Coboară cortina).

Actul 6: Din nou la școală
Personaje:
Spiridon din clanul Stele, barman și mâna dreaptă a patronului în barul „La Școala Vieții”
Leontin Modoran
Emanuel Platoneanu, profesor de filosofie
Lolita/Jeanette, elevă de liceu și damă de consumație
Trei elevi de liceu

Interiorul unui bar ce îmbină ultra-modernul cu kitsch-ul. În stânga o tejghea lungă în spatele căreia stă, în prim-plan, Spiridon. Tot în spatele tejghelei, în fundal, se vede o scară spre etaj. Câteva scaune înalte la tejghea și alte câteva mese, aproape toate goale, completează decorul. La o masă în dreapta stă singur Modoran cu o cinzeacă în față, la o alta, în mijlocul scenei, trei liceeni cu câte o bere în față. Prin geamul din fundal se poate citi sus, scris invers, către stradă, „La Școala Vieții - Bar Non-Stop”. Prin același geam se vede clădirea de vis-a-vis, mai ales frontispiciul acesteia pe care scrie cu litere masive „Liceul Teoretic Jean Dellacra-Iova”. La etajul barului se poate vedea, deocamdată în penumbră, o cameră mică și simplă, unde nuanțele de violet predomină, ocupată în principal de un pat încăpător. Diverse melodii specifice canalului Taraf TV se aud pe toată durata actului.

Scena 1
Cei Trei Liceeni, fiecare trăgând alene din bere.

Licean 1: …așa, și ce s-a gândit io după ce mi-a povestit tata faza aia de acu’ douăj’ de ani cu Becherela?
Licean 2: gen, care fază?
Licean 3 (un pic nervos): hai, frate, că așa mă nimeresc eu să ascult aceeași poveste de 100 de ori...
Licean 1: pe scurt, (arătând spre Licean 3) să nu se enerveze mai tare posacul ăsta, tata a fost și el elevul ei. Dacă așa arată acum când a trecut de 40, gândește-te ce bunăciune era abia venită de la facultate... și se gândesc ăștia la el în clasă într-o zi să se holbeze toți în același timp la bidonașele alea ale ei ce-i ieșeau și prin gulerul de la pulovărul pe gât de zglobii ce erau. Nu trec 30 de secunde că-și dă seama panarama de fază și o vezi cum se roșește toată și uită ce dreacu tristețe de fizică mai preda și pe atunci.
Licean 2: gen, a dracu pielea și pe tac-tu...
Licean 1: ce vrei frate, revoluție, libertate, după 15 ani de uniformă și de Tovarășa i-a prins libertatea la fix; câte-mi povestește tata după ce se aghezmuiește puțin...
Licean 3: bun, bun, înapoi în viitor...
Licean 2: stai mă să văd, gen, cum s-a terminat.
Licean 1: în fine, s-a terminat cum s-a terminat, acu ce zic eu cu băeții din clasă, ia să facem noi aceeași fază, s-o punem de un „după douăzeci de ani”!
Licean 3: și?
Licean 1: și ieri, fizică cu Becherela. Numai bine, că era într-o bluză descheiată la un nasture. Dau semnalul, toți cu ochii pe butelcuțele ei ca pe... butelie. Cred că s-a mai ramolit că a durat ceva până și-a dat seama de data asta. Tocmai când mă gândeam ce să mai facem să nu dăm fiasco total, o văd că se întoarce spre tablă să scrie nu-ș ce principiulubernuli sufla-mi-ar pe canalul p.lii cu hidrodinamica ei... și când se întoarce înapoi cum plm făcuse că mai desfăcuse doi nasturi la bluză! Mai scapă și creta drept în fața băncii mele și când se apleacă deodată mi se deschide o priveliște c-am simțit cum vine înapoi vodca de-o băusem aci mai-nainte să-mi fac curaj.
Licean 2: He he he, v-a tras-o gen original, mai avea un pic și-ți șoptea „cu dedicație pentru tac-tu”!
(Râd toți trei, dar la Licean 1 parcă nu e râsul lui.)

Scena 2: Monolog Spiridon
(luminile se mută de pe cei trei liceeni pe barmanul Spiridon ce-și face de lucru în spatele tejghelei)
Spiridon (din ce în ce mai pătimaș): Of, de câte ori vine Modoran pe-aici mă apucă dorul și nostalgia după Ilenuța... și nu e zi să nu vină bețivanul ăsta ratat. Ba mai vine și de câte două ori pe zi.
Ilenuțo, Ilenuțo, cum a făcut de te-a agățat prostovanul ăsta, nu ți-ar fi stat ție mai bine cu Spiridon, nepotul de văr al lui Stele, patronul de la „Școala Vieții”? Ce-oi fi văzut tu la el și n-ai văzut la mine... Ce te-aș mai fi plimbat pe la Paris, pe la Roma că acum avem neamuri și cunoștințe prin toată Europa... Și cum te-aș mai fi îmbrăcat de fițe din cap până-n picioare și cum te-aș fi dus la biserică în trăsură trasă de caii lu Sadoveanu. (bătând cu pumnul în tejghea) Că doar unul e Spiridon din clanul lui Stele în orașul ăsta și toți mă știu de frică.
(își ia seama și continuă resemnat)
Așa, stau aici și-mi înec amarul cu barul ăsta și cu curvele de sus...
Cum te-o fi prostit nenorocitul ăsta, mă Ilenuțo? Adică stai că știu, că doar eram colegi de clasă și tot prostul de mine, să-mi bat joc de el, i-am zis să cumpere 100 de exemplare din volumul lui Cărtureanu, proful de română, ca să scape de corigență. Și nu numai că i-a mers idiotului și a scăpat de corigență, dar tot stând pe budă și citind la ele înainte să se șteargă i-a învățat poeziile bolovanul. Cum i-or fi intrat în cap prostiile alea ale lui Cărtureanu nu știu, că nici să mă bați nu le-aș ține minte. Fără rimă, fără melodie, fără nimic... da uite că le-a băgat papagalu la cap și a început să vrăjească fetele cu ele. Un șeramu ici, un artista mea dincolo, ba cu șosete svaroschi, ba cu stele-n ochi, le atingea al dracu pe toate la coarda sensibilă. Nu mai era deloc vechiul Modoran zis „Colentin” zis „ai o față de-mi stă ceasu”, acum toate erau cu Leontin în sus, Leontin în jos. Și Ilenuța era cea mai sensibilă dintre toate, of, Ilenuțo, Ilenuțo...
(apucă mecanic, aproape inconștient telecomanda televizorului și apasă pe „mute” în timp ce dă drumul la CD-player. Începe să fredoneze ușor, parcă făcând play-back: „Erai fată mândră-n sat / Leano când te-ai măritat...”).

Scena 3
Spiridon, Modoran. Masa lui Modoran e și ea pusă în lumină.
Modoran: (către el însuși) Mă al dracu, cum se face că de fiecare dată când vin aici aud melodia asta. Nu-mi ajunge că-mi cântă zilnic la cap zăluda aia acasă de însurătoare, nici în bar nu pot să mă simt bine. Să știi că ăsta are bucurii la Ileana mea. (tare) Dom’ Spiridon, încă cincizeci de vodcă și nota!
(Spiridon ia absent sticla de vodcă și apoi se îndreaptă spre masa lui Modoran)
Modoran: Mai cu talent colegule, ce-ai început ziua așa supărat? Și schimbă te rog la loc pe Taraf TV, că uite a apărut profesorul Guță. Lasă-l să-i învețe și pe copiii ăia de colo cât fac milion plus milion!
(Spiridon nu știe dacă să se întoarcă la telecomandă sau să continue drumul către masa lui Modoran. După câțiva pași nehotărâți când într-o direcție când în alta, rămâne pironit la mijlocul distanței. Modoran îi face semn să vină și în sfârșit aduce vodca și nota).
Spiridon (turnând în pahar): Două cinzeci de vodcă, douășcinci de lei plus tva.
(Modoran dă paharul pe gât)
Modoran: Mai pune una și ia de-aci cinzeci cu tot cu bacșis să nu mai faci un drum degeaba. Și lasă, că dacă-mi iese șmecheria cu amărâții ăia de vizavi, diseară vin cu lăutarii aici și fac paranghelie mare.
Spiridon: Ce șmecherie?
Modoran: Lasă că am timp să-ți spun diseară, dacă iese. Că tu mi-ai dat ideea, când îți băteai joc de mine că-s prost de bubui și că degeaba am plătit taxe școlare...
Spiridon (către el însuși): N-ar fi prima dată când vreau să-mi bat joc de el și prostul se scoate... (către Modoran): bine Modorane, atunci te aștept diseară cu șampania la rece și cu niște fete la foc mic!
Modoran: Lasă, fără pregătiri că sunt superstițios.

(Platoneanu intră în bar și se așează pe primul scaun lângă tejghea. Spiridon îl vede și se grăbește să meargă să-l servească).

Scena 4. Monolog Modoran, rămas singur la masă
Modoran: Mai bine nu-i ziceam, poate am ghinion că m-a luat gura pe dinainte. Nici n-am deschis bine gura că a și apărut piaza aia rea de Platoneanu. Să-i dau dracu cu întrebările lor sucite. Azi îi iau din scurt: banii sau la tribunal. Sau, și mai bine, la ziar. Gata, o întrebare, maxim două. Că altfel cine știe, parcă văd că mă învârt ăștia ca (arătând din cap spre Platoneanu și Spiridon care acum vorbesc în surdină) amicul Platoneanu și nu mă lasă să pic niciun examen.
(Dă ultima vodcă peste cap)
Hmm, să mai dau o tură și pe sus? M-a cam încins femeia aia acasă și acum turnai și vodcă pe deasupra... Mai bine totuși să merg acum cât am mintea limpede.
(Se ridică și pornește hotărât spre ieșire. Între timp Taraf TV asigură din nou fundalul sonor, așa că ridică mâinile în lateral și face câteva volte fredonând „milion plus milion... eu îmi cumpăr avioane”. Iese din bar și continuă hotărât spre clădirea de vizavi. Mersul îi este incredibil de drept.)

Scena 5. Spiridon, Platoneanu
Platoneanu: M-ai salvat cu berea asta, gata, m-am dres. Dac-ai știi prin câte am trecut azi-noapte... și toate din cauza amicului care tocmai ieși.
Spiridon: Din cauza lui Modoran? Bețivul ăla?
Platoneanu: Spune-i bețiv, prost, dar nu e prost degeaba. L-a cam pus în încurcătură pe director.
Spiridon: Începuse să-mi zică ceva, care e treaba domn profesor?
Platoneanu: Lasă, că-ți spun mai pe seară după ce rezolvăm. Auzi? Știu că e devreme, dar ca să-mi revin complet, e cineva sus? Parcă am văzut-o pe Lolita.
Spiridon: Da, este, dar de azi n-o mai cheamă Lolita că și-a serbat aseară majoratul. Dac-ați ști ce chef a fost sus... n-am văzut atâta lume bună la un loc de anul trecut când au inaugurat pasajul ăla nou în oraș, la 50 de metri de cel vechi.
Platoneanu: I-auzi... chiar așa? A fost și... (indică cu capul puțin oblic spre stânga-sus)
Spiridon: Și el cu-ai lui, și opoziția. Prezență mai ceva ca la ședința consiliului municipal. Rămâne între noi, dar cred că până la alegeri ăștia iar o pun de-o alianță.
Platoneanu: Dar... (închizând șmecherește ochiul stâng și imitând un pistol cu mâna dreaptă)
Spiridon: A, cum să nu. A luat și câteva fete la pachet cică să serbeze și săracii soldați. Încă nu s-au întors fetele.
Platoneanu: Și... (înclinând capul puțin oblic spre dreapta-sus)
Spiridon: Și el, și adjunctul, și cu trei belgieni în delegație. Luna asta avem iar investitori la combinat.
Platoneanu: Și... (bătând un pulan imaginar de mâna stângă)
Spiridon: Nu... Știți că nu-i place să fie văzut aici. Lor le-am trimis la secție două fete ca de obicei, să le țină „la arest” toată noaptea.
Platoneanu: Dar... (împreunează mâinile și se uită drept în sus)
Spiridon: Păi putea să lipsească tocmai sfinția sa? După miezul nopții cu sticla din dreapta aghezmuia și din gură pomenea toți sfinții din calendar. Dar nu de bine îi pomenea, înțelegeți dumneavoastră.
Platoneanu: Pfuu, am pierdut-o și pe asta. Eu cum de n-am știut mă? Doar sunt aci, vizavi!
Spiridon: Păi domn Stele a vrut să anunțe și la liceu, dar vă știe pe toți familiști convinși, veniți aici numai în timpul zilei.
Platoneanu: Mda, apropo. Deci crezi că Lolita e disponibilă...
Spiridon: Trebuie să fie, că altfel jar mănâncă. Dar vă spun din nou, de azi o cheamă Jeanette, cică în cinstea liceului și-a ales numele ăsta.
Platoneanu: Și acum ce faceți? Mai găsiți vreo Lolita?
Spiridon: Una? Păi stau la coadă. Domn Stele se gândește să facă o întreagă echipă de junioare. Păi degeaba știe tot orașul liceul de vizavi de „Jean Borfet”? Doar pe hârtie se mai numește altfel... dar nu știu pentru cât timp.
Platoneanu: Chiar așa?
Spiridon: Auziți, domn profesor? Păi la noi vine de vizavi doar crema. Sunt selectate atent doar alea suficient de deștepte să scoată din asta un ban frumos, o atenție. Că altfel, pe gratis o fac toate.
Platoneanu (zâmbind): Și zi așa, Jeanette...
Spiridon: Da, păi a zis că oricum aici își dă toate tezele, toți profesorii aici o ascultă. Se gândea tot aici să dea și bacul, să aducă sus comisia. Și cine știe, dacă se ține bine, poate tot aici dă și admiterea, e ambițioasă fata, vrea să intre la Științe Sociale.
Platoneanu: Bun, păi atunci dau o tură pe sus. (trece dincolo de tejghea spre scară)
Spiridon: Domn profesor, încă ceva. Mă scuzați că vă spun asta tocmai dumneavoastră, dar sunteți singurul mai serios, cu dumneavoastră mereu ne înțelegem. Vă rog să-i transmiteți amărâtului ăla de Cărtureanu că luna asta gata, s-a terminat cu amânările. Ori achită, ori îl băgăm în examen. Subiect la alegere, îi trimit acasă fie pe Sadoveanu să-i nareze ceva, fie pe Eugen (bătând sacadat cu pumnul drept în mâna stângă făcută căuș) LO-VI-nescu să-i facă un pic de critică literară... ăștia scot bani din orice și oricine. A, și să fie clar, am zis bani, nu volume cu autograf, că avem jos în magazie mai multe decât toți fanii lui la un loc.
(Platoneanu dă din cap a lehamite și urcă scara).

Scena 6 Platoneanu, Lolita/Jeanette
(Lumina se aprinde în camera de la etaj, în care intră Platoneanu urmat de Jeanette)
Platoneanu: Și zi așa, ai serbat tu majoratul fără mine... măcar dacă știam să-ți aduc și eu un cadou, ceva.
Jeanette (înțepată): Lasă drăguțule, că parcă văd că-mi aduceai o carte din alea de-ale voastre. Grele... de să le uiți în tren.
Platoneanu: Uite, ca să mă revanșez, promit să vorbesc cu decanul de la Științe Sociale despre tine. Îmi este amic. Am auzit că s-ar putea să te intereseze.
Jeanette (brusc înduioșată, începând să-l mângâie sugestiv): Faci tu asta pentru mine, Emanuel? Te rog să-i transmiți că sunt deja gata să trec la alt nivel. La studii superioare, înțelegi tu!
Platoneanu: Sigur Lolita dragă... pardon, Jeanette. O să-mi ia ceva timp să mă obișnuiesc cu noul nume. Până atunci hai să vedem dacă ai pregătit lecția pentru azi.
Jeanette: Sigur, dar trebuie să-ți aduc aminte că semestrul ăsta deja e a treia oară când mă scoți la oral. Mai rămâne teza și gata, că altfel mă ia domn Stele la întrebări.
Platoneanu: Hmm, bine, bine. Dar la teză cred că o să ai un subiect și din studiile alea superioare, ca să înțeleg mai bine despre ce e vorba. (Așezându-se pe marginea patului) Acum hai să ne grăbim că în 15 minute începe ora.
Jeanette (scoate tacticos guma de mestecat și o lipește de sertarul noptierei, pe care îl deschide și din care scoate un prezervativ. În timp ce rupe ambalajul se mișcă lasciv și se lasă în jos la picioarele lui Platoneanu. Cu un ton devenit brusc oficial, dar zâmbind ștrengărește): A, păi domn profesor Platoneanu, nu cred că asta e o problemă. 15 minute la oral ar fi un record și pentru dumneavoastră și pentru mine.
(Lumina se stinge treptat)
Platoneanu (în crescendo): Jeanette... Jeanette... Jeanette! Lacomo!
(Pe măsură ce lumina se stinge la etaj și se aprinde din nou jos la bar, muzica ce se auzea în surdină devine din ce în ce mai tare: „Love, love, love / M-a înghițit bordelul mov”)

Scena 7 Cei 3 liceeni, Spiridon
Licean 3: Ia uite-l mă, adineauri îl apucase jalea, acum o dădu pe rocangeală. (către Spiridon) N-ai auzit fratele meu ce a zis băiatul ăla mai devreme? Ne lași și pe noi să învățăm adunarea și înmulțirea cu milioane cu maestrul Guță?
Spiridon: Băiețică, dacă ai de dat dedicații plătești separat, da? (schimbă nervos din nou pe TV)
Licean 3 (întorcându-se către prietenii săi la masă): Uadevă.
Licean 2 (uitându-se la ceas): Gen, în curând sună de intrare. Mergem la prima oră sau mai băgăm gen un rând?
…...............................................

(Leapșa merge în continuare la notterosa)