Join the new world

Concurs

Vroiam să scriu despre o abordare mai pragmatica dar Direct X mi-a luat-o înainte. Dar hai să dau și eu în tastatură să ard ora asta în plus cu care m-am trezit azi dimineață.

Să începem cu istoria Basarabiei și a României, dar mai întâi cu istoria în sine. Se spune că istoria a fost scrisă de învingători un lucru adevărat dar incomplet. Pentru a descifra istoria oamenii folosesc manuscrise ale unor autori de mult trecuți în domeniul oale și ulcele, încearcă să le colaboreze cu alte manuscrise și interpretări ale altor autori care de asemenea au trecut la olărit de mult, le pun cap la cap formând un puzzle mare cu bucăți lipsă sau care nu se potrivesc de nici o culoare și încearcă să ne creeze un tablou al vremurilor de odinioară. Pentru asta se folosește de obicei imaginația și mai nou photoshop-ul iar tabloul obținut apare ca un abțibild holografic care îl găsești în cutiile cu cereale care are proprietatea că arată altceva depinde de unde îl privești, în partea stângă a Prutului arată ceva, în partea dreaptă altceva, iar la Moscova ceva total diferit (de exemplu la Moscova arată ca un fel de Pockemon în care Putin se luptă și înfrânge în luptă corp la corp tot felul de animale periculoase). Interpretările pot fi ambigui câteodată, de exemplu „Ștefan cel Mare” era cam scund, dar avea priză la femei.

Să revenim acum la povestea noastră cu Basarabia și România, undeva în istoria relativ recentă Rusia a eliberat/ocupat mai multe teritorii printre care și Basarabia. Nu știu dacă corect e eliberat sau ocupat, cred că mai precis e să spunem că au mutat niște tancuri și niște soldați în niște teritorii lăsând să se înțeleagă că nu ar fi bine ca cineva să se atingă de ele. Admirând noua Rusie conducătorul de atunci Stalin a hotărât să organizeze un pic lucrurile și a hotărât să facă o nouă hartă cu toate republicile care deveniseră voluntar parte a URSS. Dar din cauză cartografilor ruși care erau morți de beți și le tremura mâna hotarele noilor regiuni nu prea se potriveau cu ce era înainte și mai toate republicile au pierdut niște teritorii dar au primit altele în funcție de distanța lor de Moscova. Dar oamenii erau nefericiți iar Stalin în măreața lui înțelepciune și-a dat imediat seama că principala cauză era sărăcia din locul de baștină. Așa că pe bază de voluntariat a început să mute în masă oamenii din noile republici între ele pentru a le lărgi orizontul și a învăța unii de la alții. Din păcate mulți dintre ei au pierit pe drum și un număr mare de oameni au ajuns șă-și caute fericirea în Siberia.

Printr-o minune a geneticii oamenii strămutați pe alte meleaguri au devenit ruși, căci pentru a se înțelege cu cei care erau deja acolo au trebuit să vorbească în rusă sau altfel .... În această perioadă de glorie a turismului în URSS milioane de oameni și-au schimbat domiciliul, din care câteva sute de mii au fost doar din Basarabia.

Nu toate au fost schimbări așa de rele, de exemplu în timp ce românii din stânga Prutului defilau de zor cu pantalonii rupți pe stadioane și scandau „Trăiască Ceaușescu” în dreapta Prutului se asculta muzică la magnetofoane rusești care dacă se stricau puteai să le folosești să ancorezi o macara.

Apropiindu-ne de prezent, URSS a fost în mod oficial îngropată, iar instituțiile de tristă amintire cum ar fi KGB au fost înlocuite cu organizații democratice și transparente cum ar fi FSB și SVR care doar din întâmplare au aceeași angajați ca și înainte. Transparența lor e legendară, te poți uita prin ele și vezi perfect ce este pe cealaltă parte fără să vezi nimic din ce e înăuntru sau cei care lucrează acolo. Ocazional de acolo se mai aude câte un „Ia ni znaiu” plictisit când cineva se intoxică cu poloniu și dau vina pe bucătari că fac abuz de polonice. Unele foste republici au devenit independente sau au încercat, au vrut să repare greșelile făcute de cartografii ruși dar au aflat că e cam greu căci modificările fuseseră făcute cu pixul și nu puteai să le ștergi iar în plus rușii s-au oferit să ajute trimițând niște pacificatori călare pe tancuri oriunde erau neînțelegeri conform principiului că situația devine mai clară dacă o privești prin țeava tunului.

Totuși unii din cei care au supraviețuit sub fundul mare al ursului Mișa după ce au devenit liberi îi duc dorul. După zeci de ani în care cineva îți spune ce să faci tot timpul să gândești de unul singur poate fi dureros iar nevoia de un „tătuc” devine acută. Mai intervine și un alt factor psihologic care e cam greu de explicat fără a da un exemplu. Să ne imaginăm o situație ipotetică în care un om normal e ținut închis ani de zile, bătut zi de zi și abuzat pe la spate de gardieni. Omul rezistă, se adaptează atât fizic cât și psihic și în ciuda șanselor trăiește ziua în care este eliberat și este pus în situația să aleagă care din cei doi gardieni să fie pedepsiți, Gardianul 1 (care-l abuza) sau Gardianul 2 (care doar își făcuse meseria fără să-l bată dar nu avea puterea să-l ajute). „Lăsa-ți-l pe Gardianul 1 liber vă rog” spuse omul nostru în fața judecătorului uimit. Acesta întreabă „Păi 1 nu te-a abuzat?” la care omul răspunde „Păi aici toți profitau de mine, dar el dădea cu pumnul mai cu milă, folosea și vaselină iar dacă eram cuminte chiar îmi dădea și o zambiluță ruptă din grădina închisorii”. „Dar totuși Gardianul 2 nu ți-a făcut nimic și în plus el ne-a ajutat să te eliberăm” insistă judecătorul la care sărmanul om răspunse „Ăla ... păi ăla nici bărbat adevărat să mi-o tragă nu a fost”. Exemplul nostru ar putea părea un banc prost dacă din păcate nu ar fi adevărat. Se cheamă greșit „Sindromul Stockholm” când ar fi trebuit să se cheme „Sindromul Moscova” căci rușii l-au descoperit mult înainte dar vesticii ăștia iar le-au luat furat toată faima.

Încetul cu încetul am ajuns la situația actuală unde oamenii din Basarabia și România se uită unii la alții și se întreabă „cine ești” și încearcă să afle care e diferența între român/românesc, moldovean/moldovenesc, basarabean și dac. Problema limbii e în special spinoasă căci deși se cheamă diferit moldovenească respectiv română „google translate” refuză să traducă între cele două iar la noi în unitatea „Haiducii” unde conviețuiesc vorbitori de ambele limbi trebuie să ne înțelegem prin semne (adică litere grupate în cuvinte). Ocazional apar neclarități despre ce înseamnă „pălitura din ungher”, „barabuli bătușiți” și „a chica pe buși” și de ce în moldovenește „e”-ul se pronunță ca „i”, „ci” ca „și” dar totul se clarifică când bei o gură de țuică.

Din punct de vedere economic există asemănări și deosebiri. De exemplu în ambele părți ale Prutului banii sunt grei și pot fi ridicați doar cu un mare efort iar gravitația obligă pe cei care fac tranzacții să le facă pe sub masă. În ambele părți economia e bazată pe scărpinat, adică dacă mă scarpini tu pe mine te scarpin și eu pe tine ceea ce e și o dovadă că ne tragem din maimuțe. În dreapta Prutului economia depinde mult de tehnologie veche rusească. Deși rușii au reușit să trimită primul om în spațiu, să facă primii o stație orbitală, pe vanele lor de la gaze nu te poți baza, te pomenești în toiul iernii că se strică iar cei care se îndepărtează de Moscova încep să tremure. Nici măcar pe legea fermentației nu te poți baza în Rusia, din când în când vinul moldovenesc se strică la graniță iar moldoveanul e silit să-l bea singur de necaz. În România de curând au început să apară niște animale numite euroi care cu chiu cu vai au început să se înmulțească și au reușit să peticească câteva găuri din pantalonii rupți ai românilor. Deși găurile sunt multe și euroii puțini raportul găuri/euroi e un pic mai bun în stânga Prutului. Ăsta e și unul din motivele pentru care unii români nu ar vrea o unire cu Moldova deoarece ar costa prea mult și oricum ei nu ne vor. Ei uită că o mămăligă împărțită între doi săraci are gust mai bun și leagă prietenii mai strânse decât resturile de caviar aruncate pe jos de un milionar și date sărăntocului.

Din punct de vedere politic în România și în Moldova treburile sunt aproape identice. Toți politicienii fură și mint și asta nu ar trebui să mire pe nimeni. Cel care știe să sape sapă, cel care știe să programeze programează, iar cel care nu știe nimic dar are buze moi și limba rezistentă la maro face politică. Rarele excepții sunt ignorate și folosite doar pentru a confirma regula. Cercetătorii slavoni au descoperit că România este imperialistă ceea ce implică o activitate susținută și coordonată de cucerire a noi teritorii cum ar fi Imperiul țarist. Să vă spun un mic secret despre organizarea în România. Orice grup mai mare de o persoană suferă de dezorganizare și neîncredere față de ceilalți, de fapt nu puține sunt cazurile în care o persoană singură nu știe să se organizeze și să nu se încreadă în ceea ce spune. Crima organizată din România nu implică mai mult de 10 persoane care cu chiu cu vai cooperează pentru a face un ban cinstit din VISA cardurile altora (dintre care trei ucraineni, doi moldovani, un rus și doi americani). Dacă vor reuși să prindă și să condamne o organizație criminală românească formată de mai mult de 10 persoane înseamnă că am rămas fără guvern, parlament, senat și președinte. Despre nivelul de organizare necesar creării unui imperiu românesc vă voi povesti după ce îmi adap unicornul și primesc cadoul de la Moș Crăciun.

Pentru viitor România și Basarabia vor rămâne alături orice s-ar întâmpla, nimeni nu a reușit să înfrângă geografia și să teleporteze o țară unde vor ei și ținând cont că vorbim aceiași limbă discuțiile, prieteniile și diferențele între vecini sunt inevitabile. Dacă conturul pe hartă se va face dintr-o singură formă sau două contează mai puțin cât timp ne înțelegem și ne ajutăm între noi. Avem o datorie pentru strămoșii noștri comuni care au trăit și murit pentru noi. Asta nu înseamnă răzbunare căci dacă s-ar aplica strict legea ochi pentru ochi toată lumea ar fi oarbă. Însă trebuie să fim pragmatici și să evităm să fim ajutați de alții din est sau vest când ne putem ajuta singuri, căci prețul pentru un ajutor din afară înseamnă de multe ori o durere fierbinte în fund. Ține de fiecare cum ne definim, eu aleg dacă mă consider Trotuar, brăilean, muntean (da, Brăila e în Muntenia 😛 ), român, european, homo sapiens, programator, soț etc. și unde desenez cercul cu cretă care delimitează ce sunt eu și mă simt bine și unde sunt ceilalți.

Dacă ai reușit să ajungi până aici cu cititul înseamnă că ai așteptat să vezi imagini cu moldovence fierbinți sau ți s-a defectat butonul de scroll de la maus. În ambele cazuri îmi pare rău pentru tine. O zi bună!
* UPDATE Am adăugat o referință la Sindromul Stockholm