„Operaţiunea Bulgaria” – Cronică de călătorie – Istoria unui SPORT EXTREM!

Day 317, 04:41 • Published in Romania Romania • by malika ela

Decizia de a face parte din grupul eRomânilor care să participe la operaţiune, am fost nevoită să o iau în max. 15 min. Mi-a fost greu să mă decid, cu atât mai mult cu cât niciodată nu „ieşisem afară” şi nu a trebuit să renunţ la tot ce aveam în ţară (partid, job, ziar). De asemenea nu ştiam prea bine riscurile operaţiunii şi în ce anume EXACT constă ea. M-am decis să mă risc şi să încep aventura…doar pt. că mi s-a părut inedită şi incitantă.

Ajunsă acolo m-am confruntat cu o situaţie bizară. Nu existau firme de construcţii (domeniul meu) la vedere… piaţa lor imobiliară fiind goală. Fostul primar de Iaşi, domnul GabrielP, mi-a trimis o pistă, o firmă la care aş avea şanse de angajare. Am contactat patronul şi mi-am depus CV public. Oferte nu am primit, dar în final firma recomandată mi-a oferit un salariu nesperat de bun: 15 BGN pe zi (ceea ce deşi nu este o sumă spectaculoasă, este mai mult decât ofertele primite şi acceptate de către majoritatea eRomânilor aterizaţi acolo). A doua zi am fost la piaţă să cumpăr nişte gifturi pt. o persoană dragă rămasă în ţară (luată in custodie). STUPOARE! Piaţa lor de gifturi e jalnică…se găsesc numai gifturi q1. M-am plimbat dezamăgită prin marketplace-ul lor, uitându-mă la raioanele care poate cândva fuseseră pline. M-am retras în casă şi mi s-a făcut brusc dor de abundenţa de acasă. Ca să-mi mai îndulcesc şederea şi sa-mi ocup timpul, mi-am făcut câţiva prieteni, am citit presa bulgărească şi pe cea românească, am comentat unde a fost cazul, şi la câteva zile mi-am înfiinţat un ziar.

Într-una din plimbări am avut ocazia să-l întâlnesc pe temutul terorist Victor Petrescu. Iniţial m-am speriat, neînţelegând scopul prezenţei lui acolo. Apoi mi-am zis că poate simte şi el nevoia de relaxare pe plajele însorite ale „Nisipurilor de Aur”, săturându-se probabil de frigul Irlandei şi al Angliei. După o scurtă discuţie cu el mi-a lăsat impresia unui om simplu…dar cu aspiraţii mari. Am învăţat de la el lucruri pe care nu le ştiam.

Cu timpul, noi eRomânii de acolo am început să ne jucăm ePrinsa, un joc despre pasarea unei mâţe de la ziarul unuia la al altuia, cu scopul de a face dispărute articolele bulgăreşti de pe piaţă. Salariul primit în bani bulgăreşti mi-l schimbam zilnic în GOLD. După 10 zile de dor crunt de ţară, a venit şi ziua alegerilor. Un eşec dureros…aş putea să scriu un articol numai despre asta, care, cine, unde a greşit. Dar prefer sa îngrop trecutul şi să mă uit încrezătoare la viitor. Oricum, se spune că cel mai mult înveţi din greşeli…iar VM ne-a informat că nu ne va mai trimite în genul acesta de operaţiuni.

M-am întors în ţară plină de noi prieteni şi noi cunoştinţe despre lumea în care trăim.

Ce am învăţat, este ca pe viitor să mă informez mai bine înainte de a lua o decizie de nivelul acesta. Timpul petrecut departe de ţară m-a făcut să-mi dau seama de importanţa acesteia, revenind pregătită de înfrunta mai bine realitatea de la noi, şi de a lupta până la capăt şi mai mult pentru ţintele pe care mi le voi stabili.
O primă schimbare am făcut-o intentând acţiune de divorţ eSoţului. Va fi unul amiabil. Aştept decizia Registrului de căsătorii.


Madness is rare in individuals - but in groups, political parties, nations, and eras it's the rule.