5 ani de FAR. Inca o parere

Day 1,992, 05:14 Published in Romania Romania by ghishae
Cuvant inainte
Pentru inceput vreau sa mentionez ca in erepublik sunt clasificat ca si tradator de mare risc. Am tradat de multiple ori multiple lucruri. Am tradat democratia pe vremea masoneriei, am tradat luptand impotriva Romanei, am tradat luptand pentru Romania, am tradat cand am incercat negocieri cu ungurii sau cu sarbii, am tradat cand am refuzat negocierea, am tradat luptand pentru si contra poloniei, sau pentru si contra ungariei.

Tind sa cred ca tradarea in acceptiunea liderilor de opinie romani e parte integranta a caracterului meu din joc. Nu stiu daca e bine sau e rau, dar am totusi regretul ca pe vremuri tradator era o eticheta oarecum elitista ( kudos to Mesther, cel dintai tradator ), iar acum se banalizeaza si devine mainstream. Asta e, varsta 🙂

2 mai
Am urmarit in ultima perioada cu destul interes miscarile interne si externe ale Romaniei. Evident ca am si o parere personala dar nu stiu daca e suficient de valoroasa sa o impartasesc cu voi. Cert e ca am participat la actiunea FAR-ului in Saxony.

A fost un eveniment destul de plictisitor unde a trebuit sa aduc bautura de acasa. Dar e de inteles la cheful unor pensionari. Partea buna e ca pentru prima data dupa multa vreme am stat cu browserul lipit de erepublik, am apucat sa mai schimb cateva vorbe cu prieteni si dusmani vechi, si sa ma dau cu parerea in efervescenta media de ieri.

Si am avut foarte multe flashbackuri.

Flashback 1
VM organizeaza un TO in cehia, cu suportul SMR. Prinde doar congresul. La suparare alege sa ii pedepseasca unilateral pe cei 5 cehi, fara sa mai tina cont de faptul ca succesul actiunii se datoreaza echipei. Urmeaza o perioada de scandal in comunitatea romaneasca, VM-ul pierzand din ce in ce mai mult suport. Dar vanatorii au ramas impreuna si l-au sustinut pe Morphine pana in panzele albe.

Flashback 2
FSR-ul decide ca ero e prea stramta pentru suficient fun si se muta cu mic cu mare in Korea de sud. Daca in prima perioada nimeni nu comenta ca un UM romanesc ( pe vremea aia Romania era o mare putere ) a ocupat o tara moarta, pe masura ce Romania si-a pierdut influenta tarile din regiune au inceput sa strambe din nas si situatia Romaniei a devenit delicata. Situatia a devenit din ce in ce mai tensionata pana s-a ajuns la lupte fratricide. FSR-ul a pierdut SK-ul pana la urma dar a continuat sa creasca, a condus Romania si continua sa creasca.

Flashback 3
Uxini, frustrat de faptul ca romanii nu ii apreciaza viziunea, decide sa se mute cu Nemesisul in Brazilia pentru bonusuri. Incep o suita de sicane cu bastinasii ( pe motive de cetatenii si TO-uri ) care se finalizeaza cu iesirea Braziliei din Eden. Evident ca asta a insemnat slabirea aliantei, care s-a tradus in mai multe stergeri ale Romaniei. Nemesis insa creste si da 2 presedinti in Romania. Si vad ca mai urmeaza Valahian o tura 🙂

Flashback 4
Un grup de old farts incearca sa schimbe regulile jocului. Isi fac veacul pe un canal de irc #masoneria si reusesc in 2 luni de zile sa ajunga sa conduca institutional toata romania ( CP , 70% din congres si 4 din cele 5 partide eligibile la alegeri ).Desi plini de bune intentii nu le ies pasentele.
Ramane insa un tur de forta care inca mai e viu in memoria unora. Si una din cele mai faine perioade ale subsemnatului in joc.

Flashback 5
Smif presedinte nu vrea sa colaboreze cu parlamentul in care nu are sustinere. Se ajunge la blocatul legilor de donatie. Smif anunta ca va transfera toti banii din bnr in contul lui personal. In ciuda faptului ca tot timpul transparenta fondurilor bnr a fost o preocupare predilecta a comunitatii si o asemenea masura este fara precedent, societatea este divizata intre pro actiunea smif ( sa moara si capra vecinului ) si anti. Smif nu sufera nicio pierdere de capital de imagine.

Ce au toate astea in comun cu ziua de 2 mai?
In primul rand discutam de comunitati sudate, in care leadershipul nu e impus sau castigat ci meritat. Spre deosebire de politicieni care au destule mijloace pentru a ajunge la butoane, intr-un asemenea grup care evolueaza in ani de zile nu te poti ascunde dupa 2 clone si un articol. Clopoyaur, Uxini, Morphine sau Han Solo au ajuns in mod natural lideri, datorita calitatilor pe care le-au adus din RL.

In al doilea rand, erepublik-ul nu se poate juca doar cu capul. Erepublik, prin fibra lui, face apel la chestiuni de inima. Patriotismul, nationalismul, xenofobia - toate acestea nu tin de materia cenusie. Pe langa aceste trairi ( care fac parte din bagajul de rl al jucatorului ) se dezvolta si unele care tin exclusiv de joc. Ai nevoie de aliati, de sfatuitori, de prieteni. Iar pe astia trebuie sa stii sa ii castigi ( un proces indelungat) nu sa ii pacalesti sau sa ii constrangi.

In al treilea rand, in erepublik avem acces la o democratie in forma pura. Practic dreptul la autodeterminare individuala al jucatorului este nelimitat si nu exista niciun instrument coercitiv la indemana “alesilor” ( nu intram in detalii cu privire la cine ii alege 😁. Drept urmare singurul mod in care poti influenta decizia individului e sa ai o argumentatie cu care sa rezoneze.

In al patrulea rand, comunitatea romaneasca nu are memorie institutionala. Atat valorile cat si ororile trecutului sunt uitate sau romantate. Din pacate aici ne comportam exact ca in rl.

In al 5-lea rand, comunitatea romaneasca a fost din totdeauna bicefala. Daca unii e "hais" altii e "cea". In cadrul fiecarui scandal au existat suporteri in ambele tabere. Largul consens utopic la care toti teoreticienii fac apel l-am vazut doar in perioada imperiului, si doar pe ici pe colo in punctele esentiale.
Mai grav e ca romanul nu stie sa piarda cu gratie ( bine, nici sa castige ) drept urmare individul recurge deseori la sabotaj ( vezi un anume sabo care a rugat sarbii sa ne stearga din pozitia de mofa al romaniei,sau un anume mugur care a propus un mesaj inaltator pentru jucatorii noi 🙂 ).

Si in al 6-lea rand, romanii nu sunt atat de diferiti, in ciuda fragmentarii actuale a comunitatii. Toti se invart cam in jurul acelorasi valori: fun, romanie puternica, jucatori noi, nevoia de apartententa la o comunitate si ceva mai multa moralitate decat in rl.

Pana acum toate apelurile la revitalizarea comunitatii romanesti s-au bazat pe aceeasi abordare de santier “socialista” ( ca tot e un termen drag unui dino ).
hai sa construim impreuna, toti, cu manecile suflecate si cu un sef pe care il consider eu potrivit.

Cum ar fi daca am incerca o abordare putin mai "capitalista":
fiecare isi repara casa, isi curata gradina si isi duce gunoiul

S-ar putea ca la final de zi sa avem o comunitate mai aproape de sufletul nostru.


PS: Tema de gandire pentru sarbatori: daca in eden nu mai suntem si nici in two nu ne vedem in curand, cum ar suna o Romanie freelancer ? ( pe modelul FM )
PPS: grammar nazi welcomed but probably ignored.