Cand operam un jeleu...

Day 4,408, 07:47 Published in Romania Romania by Hunkakaricum



A fost odata, ca-n toate povestile din rasarit de Erepublik, o imparatie a dorului de duca in tzara praitzului.



Unde nu domnea decat dragostea de neam si popou, unde nu vedea lumina zilei decat eceteateanul bun.



Si acolo, in imparatia dorului de golzi, se facea ca Imparateasa era pamant de flori si Imparatul era ape minerale plate.



Si din nor in dor, din val in mal, s-a nascut, intr-o buna zi, eu cetateanul marunt care precum orishicine ..aveam vise colorate cu tempera.



Eu azi mi-am făcut unghiile ca baietzii dupece aseara am rupt terasele incalzite cu infrarouge de pe centru comunei mai sus de cooperativa....



De mai multe ori.



Acum sunt mov cu fluturi mari și negri din când în când.

Nimeni nu poate pricepe bucuria că ți-ai făcut unghii



M-am uitat la filme lacrimogene și siropoase cu tata mare.. el nu se supara.. e mort de trei sezoane dar il tinem inca pentru al aseza " pizeshe a luni " in fereastra legat de ventilator sa il animeze in fata perdelei de ePascani cand trece postaritza.



Filme din alea despre dragostea adevărată cum nu a prins nime niciodata, de câte ori în viață se întâmplă ea, dacă e mai lungă sau mai pripită, dacă te mai uiți în urmă după ce te cari… Deep shoit…



Și am plănuit un rebelion ciosal fac anu aista.... Bine, noi ne pregătim să bem pe niște death, ca niște floricele aflăm in rest tot pe filtre si photoshoape ne bazam ca omu nacajit, dar știu eu sigur că după câteva sticle tot la Metalice ajungem...



Am ascultat așa de mult death în ultima vreme încât aproape că disting versurile. 😃



In sâmbetele de duminică în ceruri când ne aşteptăm pe noi,

noi cei cuminţi, cei gustoşi croiţi cu migală de acest joc stufos,

mi se pare mi se mare puţin anapoda să mai aştept calul alb calare pe Plato?



Sau sa o astept pe Lana Balana mai bine?

Coada se formează în dreapta şi vă rog să nu vă înghesuiţi.



Da, recunosc… îmi e bine, foarte bine, cel mai bine… recunosc şi că n-am avut sentimentul ăsta de ani buni…

Prostul obicei de a scrie despre lucruri, înainte ca ele să se întâmple..



So… dacă aveți o injecție de făcut, niște sânge de oferit, un picior de rupt sau mai știu eu ce bubă purulentă și siloasă, o să vă invit din când în când la camera de gardă...

PS: Și, vă rog, nu vă descălțați! Camera aia e și așa atât de mică…



Toți bărbații buni n-are noroc. Dar nici femeile nu e oameni...

De la o vreme mi-am redescoperit latura ezoterco-sensibilo-spirituală. Am citit mai mult decât era normal, mai ales pentru că sensibilul meu câine mi-a făcut ochelarii ferfeniță și, de-atunci, viața e foarte blurry pentru mine.



Trecând peste problemele morale, etice și practice, eu mă întrebam acum dacă nu găsesc undeva de cumpărat niște ilustre cărți din acelea de tarot… Să fac și eu pe etibethanu la mine în bucătărie…



Una peste alta, chiar îmi era poftă de crăciunit și de trăit cu de toate. E cald acasă și miroase a vanilie acum.



Eu mă duc să mai mănânc niște rasucele cu gianuia si aronia muiata, nu ploscovente din alea făcute de bunica...deh alt secol brei ...,



și trag apoi un pui de somn in camara de lemne. Pentru că mâine de dimineață sunt iarăși prin magazine cu moșul, să vedem de la al câtălea cadou încolo se cheamă că exagerez…



Erepublikui joaca de te lasa sa traiesti cu adeverat in voie si dupe nevoie...