LIFTUL
Lady Indra
Eram o puștoaică când am însoțit-o, într-o seară, pe mama în vizită la o colegă de serviciu. Pe drum mi-a atras atenția încă o dată să nu uit să mă descalț la ușă.
Cănd am ajuns lângă blocul turn m-am minunat de cât de falnic părea (noi locuiam într-un bloc cu trei etaje și nu intrasem niciodată până atunci într-unul cu 10 etaje). Am intrat în scara blocului și mama s-a îndreptat către lift. Nici nu a apucat să cheme liftul la parter că eu deja îmi aruncasem încălțările cât colo.
M-a întrebat de ce fac asta și i-am răspuns: Nu m-ai învățat tu să mă descalț când ajungem la ușa omului?
A râs cu poftă... Era un râs cinstit, așa cum întotdeauna e râsul unei mame. Mi-e dor de râsul ei. O caut mereu în sângele meu.
Și nimeni nu mi-o poate ascunde. Nici măcar veșnicia.
Comments
🙂 ceea ce-l leaga pe om in "piept" ii ramane pentru totdeauna... acolo.( indiferent de pasul ramas... intre cer si tarana)
😁
Multumim.
Alta talentata 🙂