REMEMBER PADIȘ
Lucia38
Concursul lansat de evilgod a fost pentru mine o mare provocare, dar, din nefericire, regulamentul nu mi-a permis să particip așa că m-am decis să scriu în afara concursului despre o bucată de Românie de care m-am indrăgostit cândva iremediabil.
Nu, nu e vorba de mare și litoral. Pentru mine Marea Neagră înseamnă gălăgie și multă multă agitație, iar o vacanță reușită a însemnat întotdeauna o vacanță petrecută în liniște, undeva departe de agitația orașului în care locuiesc, undeva unde liniștea e atotstăpânitoare și unde nimeni nu se uită la tine dacă ești gras sau slab, dacă ești bine sau prost îmbrăcat, dacă ești plin de bani sau ai doar atâta cât să-ti ajungă de o bere pe zi și de întoarcere.
Recunosc ca niciodată nu am fost genul omului care umblă cu rucsacul în spate, dar omul de lângă mine, omul cu care împart in fiecare zi bucuriile și tristețile vieții cotidiene, mi-a arătat ca există și altfel de vacanță decât cea petrecută într-o continuă lâncezeală. Și îi rămân recunoscătoare pentru asta. Si pentru multe altele… De aceea îi dedic acest articol lui, celui care m-a învățat să iubesc muntele și să mă bucur de tot ce înseamnă natură, liniște și viață simplă.
Și uite așa, timp de 10 ani, am savurat fiecare moment al unei săptămâni petrecute cu „casa” în spate, fără să regret nici măcar o clipă din cele petrecute acolo sus, pe munte, cum s-a întâmplat cu unele vacanțe petrecute la mare.
N-o mai lungesc și am să vă spun că e vorba de zona Padiș din munții Bihorului. Până și modul de a ajunge în Platoul Padiș era unul cât se poate de pitoresc: coboram din autobuzul de Huedin în fața cooperativei din Răchițele și ne așezam pe treptele magazinului toată grămada de tineri așteptând un mijloc de transport suficient de încăpător care să ne transporte cât mai aproape de destinație. Se fuma, se bea cafea, se lua micul dejun, după preferinte. Asta pînă apărea primul camion de lemne ce mergea spre Ic Ponor. Contra unei sume modice, ne urcam 10-15 inși în remorca acelui camion și… la drum spre marea aventură! 21 de km de drum pietruit, cu vântul batând prin păr și soarele mângâindu-ne fața, 21 de km spre fericire… Asta până coboram la cantonul din Ic Ponor și realizam că ultimii 6 km trebuie să-i parcurgem pe jos, cu rucsacii grei în spate și urcând muntele… Dar până și efortul acesta îl făceam cu bucurie în suflet, știind că ne vom reîntâlni cu traseele pe care le-am mai parcurs de atâtea ori și cu oamenii care ne cunoșteau deja. Plus că ne aștepta o săptămână de umblat pe munte, o săptămână de viață simplă, în care timpul nu se măsoară în ore și minute ci pur și simplu curge fără a fi băgat în seamă. Iar laptele proaspăt muls, mămăliga fiartă la foc de lemne, cașul din care încă mai curgea zerul, plăcintele fierbinți umplute cu brînză dulce, cu brânză sărată sau cu dulceață de fructe de pădure erau o desfătare pentru simțuri atunci când le mâncam respirând aerul cu aromă de cetină de brad.
Și dacă nu mă credeți, vă invit să vă faceți timp să cutreierați acești munți chiar dacă de atunci s-au schimbat multe. Muntele e încă acolo… Până atunci, încerc să îmi întăresc spusele cu niște imagini care vorbesc de la sine. Si, Doamne, multă transpirație a mai curs pe noi ca sa le putem face!
Platoul Padiș văzut de pe Vârful Bisericuța Moțului
Bisericuța Moțului
Poiana Vărășoaia, la întoarcerea din Cetatea Rădesei.
Pe drum spre Piatra Boghii
Poiana Ponor, spre Cetățile Ponorului
Dolina 1, cu marele portal al Cetăților Ponorului
Imagine luată de la unul din balcoanele din Cetățile Ponorului.
Vedere de sus a ghețarului Focul Viu
Poiana Florilor
Imagine de pe Piatra Boghii, cu satul de vacanță Bologa, în vale.
În momentele de pauză, dacă nu găseam afine, cu siguranță ne săturam cu zmeură sau frăguțe.
Apus de soare în Padiș
Numai montaniarzii adevărați știu să aprecieze o bucată de carne cu aroma de șosete și bocanci uzi după o zi de trasee făcute prin ploaie…
Pe drumul spre casă, în refugiul de lângă Cantonul Ic Ponor, după 6 km istovitori prin ploaie și noroi…
Din nefericire, sunt multe motivele care mă țin departe de acea zonă acum și nu am să detaliez acest subiect, dar o parte din sufletul meu a rămas acolo și, la fiecare început de vară, în mine reînflorește speranța ca voi ajunge din nou acolo. De fiecare dată, însă, apare altceva și nu pot decât să-mi spun: ”Lasa, Lucia, poate va fi anul viitor. Muntele e răbdător și te așteaptă…”
În încheiere, vă salută cu drag, aceeași
Comments
Wow, Lucia
Marea este frumoasa doar ca la noi sunt cateva mentalitatii despre care nu am sa vorbesc aici, chiar daca sunt din Satu Mare nu am fost in Padis, mi-ar placea sa merg practic mi-ar placea sa calatoresc in mai multe locuri : D. La munte este frumos pentru ca iti da ocazia sa te relaxezi si sa te deconectezi de la rutina de zi cu zi, chiar daca poate tu nu realizezi, indirect in subconstient "ceva" miracol se intampla in sensul ca ai o experienta nou, scapi de stresul de zi cu zi, toate lucrurile ce le se intampla atunci in perioada in care stai sunt coplesitoare si asta este "challenging" : ) pe langa toate aceste lucruri te bucuri de natura, te obosesti, si poate ii faci cateva limite noi, in final totul merita pentru ca undeva esti fericit(a)
Cateva cuvinte ; ) iti multumesc tare mult pentru articol
Asa e, chiar se intampla acolo miracole🙂
cred ca daca fiecare am da remember cate unui loc drag din Romania, am putea edita cel mai frumos atlas geografic al Romaniei!
Interesanta idee...🙂
cam asta a fost ideea concursului, mseriasu (evilgod este tatal ideii : D din pacate n-am avut combatanti in perioada Pastilor): sa formeze un embrion al unui astfel de atlas : ) - si daca si tie ti-a venit aceeasi idee inseamna ca musai trebuie sa pornim acest atlas : )
Superbe locuri, Lucia, si eu merg an de an in zona....tot cu ciobanescul 🙂
http://prntscr.com/13xluq
http://prntscr.com/13xm0u
http://prntscr.com/13xm4o
Si eu am o poza identica, numai cainele difera... Ce caini destepti avem! Stiu cum sa stea, sa dea bine in poza...😁))
Frumos tanti. O7
Cu o mica precizare. Trebuia dat cu niste sare piper si cimbru pe friptura aia...
Si-acuma, dupa atatia ani imi zici???😁)) P.S. Sare si piper era, dar nu se vad. In loc de cimbru era aburul de la sosete...
foarte frumoase poze .pe vremea cand ma duceam eu la munte in pleitocen nu aveam aparat foto ....
in peivinta concursului e clar ca o profesoara nu face intrecere cu elevii.
scuze pentru agramaticalitati *pleistocen* *privinta*
Rachitele - Doda Pilii - Ic Ponor, frumoasa intrare in Podisul Padis. ai uitat sa precizezi Doda Pilii 🙂
frumos articol, frumoase locuri asezarile de vara ale motilor
Doda Pilii, locul in care faceam un scurt popas pe drumul spre Rachitele...
da da, daca mai tii minte este si un "magazin satesc" acolo, dar numai bodeguta ca sat nu mai este, il frecventeaza taietorii de lemn din zona
Unde? Acolo sus in stanga cum vii dinspre Ic Ponor?
Vot pentru poze, 'rautacism' pentru cefele de porc. In locul lor mergea piept de pui sau macar pulpe.
cea mai buna pasare e tot porcul! si e si mai ecologic daca e crescut la tara
1. cea mai buna leguma e porcul
2. eu nu mananc legume
3. leguma aia era de la carrefour, nu de la tara
mneah! fara sa intru intr-o polemica eu zic ca fiecare are gusturile lui. Ca sa fiu cinstit pentru mine cel mai bun animal e cartoful prajit 🙂
@tomcat007, eram tineri atunci... Acum gandesc la fel ca tine😉
maaai, "specialistilor" 😁), la ce foame te prinde pe munte , mananci ce-ti pica nu te uiti ca e de la Carrefour sau ecologic. Sincer si lemnela prajite ar fi mers 😁)
@deuss10, cu pita prajita ca sa ajute la digestie😉
frumos...
vot
multumesc🙂
Fragi : D yummmmmm
Sa vezi cand te gasesti in mijlocul lor si nu stii pe care sa pui mana mai intai... Asa e si cu zmeura, si cu afinele, si cu murele...🙂
Dap, stiu... Acum ca te-am prins sa te contrazic: ca sa gasesti Marea, nu ifosele de plaja, trebuie sa faci un soi de efort proportional cu acela de a gasi fragute. Dar merita fiecare secunda. E bine sa ai si complicitatea unui initiat localnic. : P \(^-^)/
Si asta am gasit, dar, din pacate, in alte tari🙂
Exista si la noi! : ) Inca.
Am vazut si eu cate ceva, dar nu stiu daca voi ajunge vreodata..
\(^-^)/
Nu se stie de unde sare iepurele... \(^-^)/
Locurile minunate atrag oameni minunati - se vede si din articol si din comentarii : D
M-ai facut sa simt ca am fost cu tine acolo - iti multumesc : )
Daca vreodata te hotarasti sa-mi faci o vizita, iti promit ca o sa te duc acol😇
sa nu-mi propui de doua ori... ca poate te trezesti cu mine : ) : P
ok... ma lasasem de gym, ma reapuc - acum sunt motivata : ) : P poate-mi trebuie o mai buna conditie fizica : )
Superb...Felicitari
Mi-ai trezit dorul de duca
Vii si tu cu Lady Krontzo?🙂
Din pacate nu pot fizic...
o sa vin "fal-fal" cu sufletul 🙂
Avem o tara cu locuri minunate! Aceste fotografii sunt inca o dovada in plus! : )
Asta era de fapt ideea concursului lansat de evilgod, numai ca, din pacate, ecoul a fost slab...
foarte frumos
V
multumesc, domnule profesor🙂
Poate la promovarea concursului trebuia pus un articol ca acesta? Sa le trezeasca "apetitul" de frumusete romaneasca ....
Iti multumesc pentru apreciere, dar nu eu eram initiatoarea concursului🙂,
nu de pus sa concureze...ci ca "nada" :- P
sigur se prindeau multi
ManuR: a spus evilgod o vorba: ouale rosii au fost o nada mai eficienta decat frumusetile patriei... nu ne ramane decat sa lansam tema ca "aceeasi Marie cu alta palarie" : D
Vot cu V mare! 🙂
multumesc Prim Imperator🙂
Sublim! Felicitari
multumesc, Team CM🙂