Join the new world

Anul I, Numărul XXIV (Ziua erepublik: MDCCCXX😵

- Geameeeee!!!!

Strigătul răzbate cu un ecou strident în cartierul ale cărui blocuri se “anvelopează” într-un ritm din ce în ce mai rapid, pe măsură ce se apropie iarna.

Bătrânul care strică liniştea cartierului priveşte cu jind spre ferestrele oamenilor. Puloverul de lână, al cărui guler mâncat de molii nu îşi mai face treaba cum o făcea odinioară, pare a fi cel mai luxos obiect de îmbrăcăminte. Până şi restul penei, care altădată se fălea mândră la cozoroc, pare a-l îndemna să renunţe la strigătul ce sună din ce în ce mai disperat.

- Geameeee!!!!

Cadrul de lemn pe care îl cară în spate de ani de zile are numai un geam, cu o palmă mai mare decât un atlas ale cărui coperţi roşii tocite, se zăresc din desaga ce i se bălăngăne pe picior cu fiecare pas pe care îl face.

- Las-o baltă, bade! îi strigă un trecător grăbit să ajungă acasă şi să se pună la adăpost de frigul şi de ceaţa care parcă au înconjurat oraşul. Toţi şi-au pus termopane. Nu mai are nevoie nimeni de serviciile matale.

Bătrânul îşi mângâie cu mişcări încete, barba nerasă de o săptămână, şi îl priveşte linştit pe trecătorul care pare că i-a vrut binele. Apoi priveşte din nou la geamurile blocurilor. Se pare că trecătorul a avut dreptate. Cadrele albe ale termopanelor nu sunt un semn bun pentru el.

Bagă mâna în buzunar şi scoate o sticlă de ţuică de jumătate de litru din care trage cu nesaţ o duşcă, numai bună să-i mai permită să îndure frigul încă o bună bucată de drum. Apoi îşi aranjează mai bine pe spate cadrul de lemn care i-a fost prieten ani de zile şi purcede la drum.

- Geameeee!!!! se aude din nou ecoul "geamgiului"