Je dis aime - Festivitatea de Premiere

Day 1,570, 08:30 • Published in Romania Romania • by Roman Daco

Anul II, A Şasea Ediţie a Seriei Alb Către Roşu ======== Joi, Ziua a 1570-a a Lumii Noi ======== GRATIS

A venit 8 Martie, data limită pentru înscrierile la concurs a trecut. Deşi aveam de gând să-l promovez mult mai agresiv, unele reacţii din presă, precum şi deranjul pe care probabil l-ar fi făcut "un altfel de spam" m-au convins să rămân discret, consecvent de fapt cu stilul acestui eJurnal.

Asta nu înseamnă că am dus lipsă de participanţi sau că alegerile mele au fost uşoare. Din contră, puţini dar "de la excelent în sus".

Pentru a intra în atmosferă azi am un ambient sonor la alegere, atât pentru cei cărora le-a plăcut explozia de primăvară pe care am creat-o, cât şi pentru cei pe care i-am călcat pe nervi.

În primul rând mulţumesc tuturor participanţilor pentru curajul de a spune "Je dis aime" sau, respectiv, "Dragă Miruna" în această eLume populată mai ales de soldăţei şi soldăţele.

Au spus "Je dis aime", în ordine cronologică:
QueenOfTheDamned
WaxDoll
googoodoll
The Brigadier (cu versuri)
direct x
Otoko Mae (cu versuri)

Au scris câte o scrisoare începând cu "Dragă Miruna", în ordine cronologică:
Pufi Puf
direct x
brouvi
Matreazza (cu versuri)
Cosmin S
Storm7
Mr ZVlad

A scris, nu contează dacă întâmplător sau nu, un articol cu titlul "Nu vreau" care a arătat ca un refuz perfect la îndemnul meu de a participa la concurs doar "Dacă vrei...", kittenmiau. Cu kittenmiau încep şi premierea.

Premiul special "Un refuz cu stil", kittenmiau, 5000 RON. Evident, doar dacă vrei 😉 te rog să accepţi printr-un comentariu la acest articol.

Premiile la secţiunea "Dragă Miruna" au fost primele decernate, Miruna mira răsplătind curajul participanţilor cu e-sărutul promis şi cu o avalanşă de gold.

Premiul de popularitate a fost câştigat detaşat de debutul jurnalistic furtunos al lui Storm7, cu 166 de voturi. 166 x 5 = 3000 RON. Întrebaţi-l pe 8-3=1 cum am ajuns la rezultatul anterior. Sau, mai bine, pe economiştii lui Plato că tot au făcut nişte conversii interesante de monedă zilele astea.

Premiul special "Dictatura prin cultură", 1000 RON: googoodoll

Premiul special "Când nu mai ştii cum s-o abureşti dă-o pe franceză", 1000 RON (scuze, nu mai pot schimba în franci): Otoko Mae


Luăm o pauză să ne tragem sufletul, revin curând cu actualizări care vor culmina cu decernarea marelui premiu! De asemenea staţi cu ochii pe ziarele lui anda_ro şi Batranul Remesh pentru premierile "Mărţişorul lui Arghezi" şi respectiv "Comentezi?"

UPDATE 1:

Premiile speciale "Comentezi?" au fost decernate de către Batranul Remesh.

La secţiunea "Je dis aime", locul al 3-lea şi un plic de 3000 RON, Waxdoll.

ULTIMA INTERVENŢIE:


Premiile speciale continuă cu secţiunea "Mărţişorul lui Arghezi", pentru care anda_ro a făcut onorurile aici.

Apoi, premiul special "direct x are pix" (mulţumesc hricucos pentru sugestie) pentru tripletul de articole cu care a ieşit curajos în publik. Mai ales că nu era vorba despre orice publik, ci despre eRepublik. Dacă Omae are trei oaie, îi donăm şi lui direct x 3 OOO (în RONI).
Pentru că el are în plus şi SÂNGE ÎN INSTALAŢIE.

(Pentru distracţie, mi-a mai rămas ceva mărunţiş pentru cei care răspund la următoarea întrebare: "Dacă Omae are trei oaie, direct x ce are?"
Am dat deja răspunsul meu, dar încă le mai aştept şi pe ale voastre!)



Două articole au fost, aşa cum inspirat comenta cineva, "prea tari pentru eRepublik". Dacă erau singurele articole participante, tot aş fi considerat ideea de a organiza concursul una foarte inspirată. Mulţumesc încă o dată QueenOfTheDamned şi The Brigadier. Nu-mi place să dau premii "la egalitate", iar cum criteriile obiective nu prea îşi au locul aici, voi apela la subiectivism.

Aşadar... drumrolls...

Locul al 2-lea şi un plic cu 6000 RON îi revin lui The Brigadier. Cred că vorbesc în numele tuturor când spun că te mai aşteptăm oricând cu versuri din astea.

Iar marele premiu al concursului "Je dis aime" îl primeşte QueenOfTheDamned. Mulţumesc.

Articolul tău, o poveste atât de simplă şi aparent tristă, a rezonat cumva cu nişte amintiri personale. Primele propoziţii, aşa cum am şi comentat, creează imaginea unui "splendiferous crash" prin care sper că fiecare a trecut măcar odată.
Iar finalul mi-a adus aminte de vreo 20-30 de minute insuportabile pe care licean fiind le-am petrecut într-o imensă tăcere pe marginea unei piscine alături de cea pentru care venisem acolo, la o întâlnire organizată cu mai mulţi colegi. Am fost incapabil să scot vreun cuvânt. (Mult) mai târziu ne-am apropiat, dar şi atunci ar fi putut să şi URLE în urechea mea "Iubeşte-mă, prostule...", că prost eram, într-adevăr, dar chiar prea prost ca să ştiu cum să o fac...
Aş schimba ceva acum? M-am mai deşteptat în privinţa asta? Nu ştiu, dar amintirile acestea nu-mi (mai) sunt deloc inconfortabile.



Închei aici, cel puţin deocamdată, această serie. Deschideţi geamul, lăsaţi aerul de afară să intre puţin... aici sunt peste 10 grade şi nu cred că se mai întoarce iarna. Şi sper că am convins pe câţiva că roşul, roşul sângeriu, nu strică din când în când.



La mulţi ani doamnelor şi domnişoarelor care au reuşit să citească până aici!