Gandacul de bucatarie

Day 760, 23:49 • Published in Romania Romania • by Osama Bri Gadier
Introducere

Oare prin cate situatii penibile trece un om de-a lungul vietii? Nimeni nu poate sa spuna. Ba mai mult, fiecare avem tendinta de a da "delete" intamplarilor penibile din memorie. Sunt insa unele intamplari care nu pot fi sterse. Unele care sunt imprimate prea adanc in "hardisk-ul" cerebral si, penibilul, murdar, de o durere aproape fizica, ne urmareste tot restul vietii.
Despre doua intamplari asemanatoare, intr-un fel dar diferite ca intensitate, urmari, spatiu si timp, vreau sa va povestesc azi.

RL

Cu cativa ani buni in urma eram invitat de catre seful meu, la vremea respectiva, si unul dintre cei mai buni prieteni la ora actuala, la el acasa. Era prima data cand primeam o invitatie de acest gen si binenteles aveam emotii pana-n varful urechilor. Era ziua lui de nastere si pe lista invitatilor erau doar rude si prieteni apropiati. Ma simteam ca un gandac de bucatarie pe o dusumea alba si bine lustruita.

EREPUBLIK

Despre partidul ZEN toti stiti cate ceva si cei care nu stiti prea multe va amintiti totusi cateva flashuri in media de acum cateva saptamani. Poate ca ati observat si faptul ca tot de cateva saptamani nu se mai aude nimic prin presa despre ZEN si miscarile acestui partid. Pana acum cateva zile cu ocazia alegerilor de partid cand Evilgod a candidat la conducerea partidului propus de noi si Libra Ticu a facut acelasi lucru... propus de el insusi... probabil din reflex. De ce aceasta tacere indelungata? Ei bine veti vedea mai incolo.

RL

Petrecerea, pe care la inceput credeam ca va fi o "corvoada" necesara pentru mine, a devenit ceva extraordinar. In 10 minute toti acei straini m-au primit in randul lor si m-au facut sa ma simt acasa. Era extraordinar, spontan, relaxant, placut. Ma simteam bine. Au fost de toate: tarii de tot felul, grill, bere, glume, dans si discutii interesante... caldura umana.

EREPUBLIK

ZEN a fost o gasca de nebuni la inceput. A devenit incet un grup de prieteni virtuali mai apoi. Aveam planuri mari in ceea ce priveste fun-ul nostru de grup. Toti au participat cu cate ceva. Unii cu gold, altii cu un org sau firma si ceilalti cu activitate care valora mai mult decat toate. Si a fost super. Pana ce... mda... in fine.

RL

Intr-un moment de respiro al petrecerii, ne-am asezat toti la umbra unei terase savurand bauturi racoritoare si amintiri de grup. Cei ce aveau ca eu urma sa am abia a doua zi. Eram "boboc" in acel grup. Ca de obicei, s-a trecut si la deschiderea cadourilor. Momente de admiratie amestecate cu rasete, in functie de felul cadoului. Moment culminant: cadoul sotiei sefului... un inel de aur alb cu un rubin mare si un diamant asezat elegant intr-o montura de o finete rara. Valoarea? Hm... mai bine nu zic.
Inelul a trecut din mana-n mana si toti l-am analizat si admirat pe rand, inclusiv eu.

EREPUBLIK

Incet incet am adunat un patrimoniu destul de frumos. La un moment dat aveam doua firme de arme, Q3 si Q1 si 98 gold. Totul din donatiile grupului. Cel mai mult din buzunarul propriu. Pana pe data de 2 decembrie cand a cazut bomba. Lipsa 95 de gold. Faliment!

RL

Iar rasete, iar glume si tot asa si... dezastru, panica. M-am trezit parca palmuit in timpul unui vis frumos. "Inelul... unde e inelul?" Atat mai auzeam. Restul erau doar franturi. Unde? Cine? Cum?
Inelul disparuse... Aveam impresia ca toti acei ochi erau atintiti asupra mea . Ma ardeau... Imi treceau prin carne si ma sfredeleau. Era dureros. Cine putea sa ia acel inel altul decat mine. Intrusul. Gandacul de bucatarie pe dusumeaua aceea alba. Doar eram singurul "din afara grupului". Probabil ca si aratam ca un gandac alb pentru ca seful incerca sa ma linisteasca spunand ca se va gasi pana la urma. Asi... Puteam sa ma linistesc?

EREPUBLIK

Singurii care aveau acces la contul orgului in care era goldul erau Becsy, Libra Ticu si... eu. "In nemernicia mea..." Cum dracu sa-mi conving colegii, prietenii ca nu eu am luat acel gold nenorocit? In final goldul nu avea nici o valoare dar colegii? Prietenii?
Suspiciuni, neincredere, demisii, lehamite, parasire ZEN. Ne simteam parca violati in grup. Iar eu... simteam din nou acei ochi de foc strapungandu-ma. Ma simteam din nou ca un gandac mizerabil.

RL

Intr-un tarziu, sa fi fost, minute, ore, zile... Nu mai stiu. Am auzit rasete. Ce e asta? Au gasit inelul. O fetita mica a unuia dintre invitati il luase de pe masa si il folosise drept coroana pentru papusa ei Barbie. Eu... intr-un final, am reusit cumva sa gasesc baia, in fuga, si sa dau afara tot. Tot ce acumulasem in acea dupa amiaza.

EREPUBLIK

Binenteles ca am trimis ticket la admini. Au trecut vreo doua sau trei saptamani. Nu aveam insa nici o speranta. si totusi... Acum doua zile, dupa un schimb de PM-uri prin care ni se cereau mai multe detalii despre circumstantele furtului. Surpriza... 95 gold in cont si un mesaj de la admini ca s-a gasit goldul prin intermediul ultimelor tranzactii si ca faptasii au fost pedepsiti. Nici un nume... Unde e baia sa vomit?

Eu nu mai comentez! Nu mai zic nimic pentru ca de aici incolo as putea adauga doar injuraturi si va respect prea mult pe multi dintre voi. Am injurat destul aceste doua zile.

Adminii? In definitiv sunt baieti de treaba si tin sa le multumesc din inima. Nu credeam ca am sa o fac vreodata🙂

Si nu ma intereseaza daca primesc ban sau forfeituri sau suturi in fund... sunt lucruri mai presus de orice joc virtual sau real. Mai presus de orice!
Eu arat mizeria cu degetul si nu ma tem. E datoria mea fata de voi, colegii mei si mai ales fata de mine personal.
Voi judecati cum doriti!

Acesta este hotul !!!!! GANDACUL DE BUCATARIE