XX

Day 4,169, 12:10 • Published in Romania Hungary • by Hunkakaricum

20 APRILIE – Ce s-a întâmplat de-a lungul timpului în această zi nu in Erepublik pentru ca aici e cu spring sale sa sara goldu.. aaaa daca nu ai goldu esti sarakie si atunci sari cu gura sa capeti pomana......

Azi serbam Ziua Internațională a Presei Libere.. stiti chestia aia care face ziaristu pentru 100 de golzi reclama la unu si la altu si prosteste popou si hastag la londraexist si opriti lucru 15 minute ca sa aiba Horban ce tute!



1517: Începe domnia lui Ștefăniță Vodă în Moldova (1517–1527).Este fiul lui Bogdan al III-lea şi nepotul lui Ştefan cel Mare

Ștefăniță Vodă cel Tânăr, sau Ștefan al IV-lea al Moldovei, (n. 1506 – d. 14 ianuarie 1527, Hotin), a fost domnitor al Moldovei între 20 aprilie 1517 si 14 ianuarie 1527. Era fiul lui Bogdan al III-lea cel Orb (1470- 1517) si nepotul lui Stefan cel Mare si Sfant.Deşi, la moartea părintelui său avea 10 ani, a fost ales domnitor si vreme de şase ani domnia lui a fost tutelată de marele portar Luca Arbore.

În 1523, în urma intrigilor de curte, Ştefăniţă vodă, fire nestăpînită, i-a decapitat pe „povăţiitorul” său Luca Arbore și pe fiii acestuia.Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul cruzimii, astfel ca din 1523 boierii au început să părăsească Moldova, adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și Valahia.
Vechii dregători au fost înlocuiți, iar ridicarea boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată.
A intrat în conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați, din cauza unui aranjament potrivit căruia Ștefăniță urma să se căsătorească cu Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab.

Cu aceasta se însurase însă Radu de la Afumați, în ianuarie 1526.
Lui Ștefăniță îi rămânea Stana, o alta fiică a lui Neagoe vodă, pe care insa n-o voia.
Ștefăniță a năvălit asupra Valahiei în 1526 , „băgând spaima în munteni”, după care a mai purtat încă două bătălii cu aceștia. Până la urmă neînțelegerea a fost remediată, Ștefăniță căsătorindu-se cu domnița Stana.
Ştefăniţă vodă a murit la Hotin la 14 ianuarie 1527 și este înmormântat la Manastirea Putna.
Unele letopiseţe ne spun că el a fost otrăvit de soţia sa, munteanca Stana, care apoi a fugit în Valahia. Doamna Stana, cu care Ștefăniță nu a avut urmași, s-a călugărit si a murit în februarie 1531.




1829: Apare la Bucureşti primul periodic din Valahia, Curierul românesc, editat de Ion Heliade Rădulescu.
Seria a I- a acestei publicatii va fi editată până la 1 mai 1848 iar seria a II- a de la 11 decembrie pana la 25 decembrie 1859.

Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872, Bucureşti), a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat unul dintre cei mai importanti ctitori din cultura română prepaşoptistă.

Gazeta Curierul Românesc a pus bazele presei românești fiind prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție îndelungată. Primul număr a fost difuzat în special prin librarul Iosif Romanov.

Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, care a obținut si aprobarea pentru apariția gazetei. Inițial, aceasta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureștilor.
În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț, economie, industrie etc.
Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații despre „mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”.

În anul 1837, ziarul a început să publice un supliment numit Curierul de ambe sexe, magazin cultural cu o componentă feminină.
Curierul Românesc (in Muntenia) și Albina Românească (in Moldova), au fost anticipate de alte ziare românești, cel dintâi chiar pe teritoriul Moldovei, Couriere de Moldavie, editat în 1790, într-o ediție în limba franceză, dar și într-o ediție în limba română despre care nu se mai știe sigur si în orice caz nu s-a mai păstrat.
Ziare românești au apărut înainte de 1829 și la Cernăuți, în 1820 – „Crestomaticul românesc”, la Buda în 1821 – „Biblioteca românească”, si la Leipzig, în 1827 – „Fama Lipschi pentru Dacia”.

Unii cercetători susțin că actul de naștere a presei românești ar trebui identificat cu apariția, la Brașov, în 1731, a Calendarului tipărit de dascălul Petcu Șoanul, motivând că și acest fel de publicație „poate avea o anumită periodicitate”.



1870: În România, vine la guvernare cabinetul prezidat de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu.

Dupa 1856, s-a implicat in luptele pentru Unire, in calitate de membru al Divanului Ad-hoc din Moldova (1857) si al Adunarii Elective a Principatului (185😎. Cariera sa a luat o noua intorsatura dupa alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 in Moldova si la 24 ianuarie 1859 in Tara Romaneasca. Intre 27 aprilie 1859 si 3 aprilie 1860, Manolache Costache a fost prim ministru in Moldova, calitate in care a facut primii pasi catre inlaturarea privilegiilor fiscale, a coordonat secularizarea averilor manastirilor neinchinate (chinoviilor), a luat masuri de modernizare a armatei (infiintarea unui batalion de geniu) si a incercat infiintarea unor institutii de credit (banca nationala si credit funciar).

1913: Parlamentul României a votat prima lege privind înfiinţarea şi organizarea aeronauticii militare ca armă de sine stătătoare (sancţionată de regele Carol I la 30 aprilie) (20.IV / 3.V).

1921: România a semnat "Convenția și Statutul asupra regimului căilor navigabile de interes național", precum și "Convenția și Statutul asupra libertății tranzitului", adoptate în cadrul Conferinței de la Barcelona.

1933: Postul public de radio românesc efectuează de la Sofia, din Bulgaria, prima retransmisie internaţională: spectacolul susţinut la Sofia de Corul „Cântarea României”, sub bagheta lui Mihai Botez.În acelaşi an au mai fost efectuate transmisii directe de la Viena, Belgrad şi Varşovia.



1938: A fost dizolvat partidul naționalist „Totul pentru țară”.
Șeful meu politic Codreanu mi-a spus: “D-le general, la 1 decembrie 1934 s-a împlinit termenul legal după care aveți dreptul de a cere un semn electoral și a înființa un partid politic. Vă rog, deci, să înființați un nou partid pentru toți cei ce cred într-o Românie nouă să poată activa politicește sub o formă legală. Eu rămân pe vechea poziție (astăzi ilegală) a Gărzii de Fier, pe care nu o pot părăsi, deoarece pe nedrept și fără nici o justificare legală a fost dizolvată, înțeleg să lupt până la capăt pentru dobândirea dreptății și legalității Legiunii Arhanghelului Mihail și Garda de Fier. În același timp, vă rog să-mi permiteți a mă ocupa în noul partid cu problemele de educație legionară”. În consecință, înființez pe data de 10 decembrie partidul politic “Totul pentru Țară”, să recunoaștem cu toții pe Corneliu Zelea Codreanu ca șeful nostru superior. Adepții acestui partid își propun și jură împreună cu mine să îndeplinească cu tenacitatea ceasurilor de tranșee, în contra tuturor adversarilor noștri.”

1943: Într-o scrisoare adresată mareșalului Ion Antonescu, Constantin I.C. Brătianu și Iuliu Maniu protestează împotriva intenției de a angaja România într-un război direct contra marilor democrații occidentale adik războiului României cu SUA și Anglia care ne iubesc de numa numa cand se sterg la dos cu noi.



1947: Presa anunță punerea în circulație a bancnotelor de 1 milion de lei, eveniment ce marchează creșterea vertiginoasă a inflației.




1950: Începe naționalizarea unei părți a fondului de locuințe de la orașe.



1950: Echipa României se clasează pe primul loc la Campionatul mondial de dezlegări de probleme de șah.

1999 - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat solicitarea Alianţei Nord-Atlantice privind accesul fără restricţii în spaţiul aerian românesc.



2007: Președintele României Traian Băsescu a fost suspendat de Parlament. În urma referendumului din 19 aprilie (74,48😵 suspendarea a încetat.

Se nascura azi:



1908: S-a născut Nicolae Lascu (numele la naştere: Laslo), istoric al literaturii antice şi traducător; în studiile sale a încercat să stabilească vechimea, amploarea şi intensitatea influenţelor clasiciste în operele scriitorilor români; a urmărit, de asemenea, viaţa şi destinul literar al lui Ovidiu, poetul latin exilat la Tomis; (m. 198😎.

,,În elaborarea lucrării i-am avut mereu înaintea ochilor pe cititorii cărora mă adresez înainte de toate, străduindu-mă să-i fac să aibă o înţelegere deplină a celor expuse şi fiind preocupat mai mult de utilitatea ei decât de greutăţile întâmpinate. Dacă voi fi izbutit în strădaniile mele, lucrarea va fi destinată să umple un gol de mult simţit în cultura noastră.” (Nicolae Lascu, Cum trăiau romanii, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1965.)

,,Dar, cu toate că m-am folosit de o bogată documentare ştiinţifică, nu am urmărit elaborarea unui manual de antichităţi private romane. Scopul meu a fost să cuprind într-un volum de proporţii mijlocii aspectele esenţiale şi cele mai caracteristice din viaţa de toate zilele a oamenilor şi să le prezint într-o formă accesibilă atât specialiştilor sau celor cu preocupări înrudite, cât mai ales cercurilor mai largi ale cititorilor, care manifestă un interes tot mai viu pentru antichitatea romană.” (Nicolae Lascu, Cum trăiau romanii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1965.)





1943: S-a născut Dan Horia Mazilu, istoric literar (considerat unul dintre specialiştii cei mai profunzi ai formelor şi dinamicii literaturii române vechi), scriitor, traducător.



Membru corespondent al Academiei Române din 2001 şi specialist în istoria şi teoria literară, Mazilu a fost preocupat îndeosebi de literatura medievistică, dar şi de istoria mentalităţilor. Absolvent al liceului „Nicolae Bălcescu” din Piteşti, apoi al Facultăţii de limbi slave a Universităţii din Bucureşti, Dan Horia Mazilu a predat la Catedra de Istoria Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti. A fost totodată lector de limbă şi literatură română la Universitatea din Sofia şi profesor invitat la Institutul de Romanistică a Universităţii din Viena. Din 2006, a ocupat funcţia de director general al Bibliotecii Academiei Române. A publicat volume şi studii ca „Barocul în literatura română din sec. al XVII-lea”, „Literatura română în epoca renaşterii”, „Recitind literatura română veche”, „Dimitrie Cantemir, un prinţ al literelor”, „Cronicarii moldoveni” . Recent, la Editura Polirom a apărut cartea sa, „Văduvele sau despre istorie la feminin”.



1949: Mircea Florin Șandru, poet român

Învaţă-mă din nou jocurile dragostei

Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace
Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie
Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt
Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet,
Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet
Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti
Cea mai frumoasă de pe Pământ,
Tu luminezi cale de o mie de leghe,
Precum penajul de aur al unei păsări de munte,
Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă
înserarea,
Precum globul de cristal plutind pe apă,
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii,
O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru
mine,
Ea e perechea mea şi ai trimis-o într-un târziu
Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte,
Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îţi spun
Învaţă-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.

Se murira azi :



1893: George Barițiu, mare om de cultură, conducător al luptei de emancipare națională a românilor ardeleni (n. 1812)om de cultură, istoric și publicist român transilvănean, conducător al luptei de emancipare națională a românilor ardeleni, întemeietorul presei românești din Transilvania; (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj).



În anul 1838 a întemeiat la Brașov, Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, una dintre primele reviste literare românești. Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov.



George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania. În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra). A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei, asociație care a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889.
Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904.

George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă.
A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.
1894: Are loc la București, Congresul al II-lea al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (P.S.D.M.R.).





1968: A decedat scriitorul si traducatorul Adrian Maniu (n. 6 februarie 1891, București), membru corespondent (din 1933) al Academiei Române.



A fost fratele pictoriței Rodica Maniu și cumnatul pictorului Samuel Mutzner.



2002: Drăgan Muntean, solist de muzică populară (n. 1955)

XXX va tzucalesc pi toti fani miei..Putin da baniii ceia ca iti rup fasu sau te sparg vad io ce ma hotarasc intai!... maine e o alta zi aishisha in Erepublik!