... Intre ...

Day 967, 03:28 Published in Romania Romania by Celofan

. Inca mai era suuus sus pe cer cand eu, rataceam prin lumea viseler, calatoream pribeag in cautare de absolut. Si nici macar nu se apropia de ziua cand te-am vazut langa izvor, cum ma astepti sa-mi spui cu dor... al meu. C-o roba lunga, verde `n loc de negru, si matasoasa parca... si un pic albastra, cu stele multe strans cusute, galbene si albe, parca's niste flori de munte.
Si te-am privit un pic de vreme, te-am admirat si te-am studiat apoi am indraznit, sa ma apropii... dar nu prea mult, "daca... o sa o sperii?". Si am simtit, parca in vis, mireasma trupului infasurat in roba, si bucuria buclelor din par cu ochii ce te pot patrunde, doar cu un zambet!

. Am stat pana ce, ea... luna aproape ca s-a dus imbalsamata de lumina... iar tu ma cuibareai la pieptu-ti lipsit de orice vina. M-ai sarutat pana ce stelele-au cazut, si-n locul lor a aparut un cer albastru, rece si de dimineata.

. Cand... a trecut pe langa noi cu cant de veselie acest pribeag zalud... el timpul... El ne-a adus
aici! Ne-arata drumuri, locuri de multi uitate... ferecate si-aruncate in pivnitele sufletelor ratacite printre intamplari nefericite. Asa-m gandit, cand cate-un pic.. pic pic in timp ce imi faceam siesta si ma uitam la mine cum am in suflet dor.... mai stau... stau doar cu tine tot pe mal, tot langa pom si salcia plesuva, si tot pe deal si paltinul morocanos, sterajul care-i de vreme ros, tot langa campul plin cu flori pe care toate ti le-as impleti in sarbatori, sa le astern pe pe trupu-ti pur si`nmiresmat, in semn de afectiune, precum podoabele de imparati alese, o salba de trifoi... destul verde, iar piatra de pe ea-i petunia. In par infiripate fire de "nu ma uita" si la ureci cercei de ghiocei, s-arate ca atunci cand ne-am luat... de mana si am lasat in urma, mare furtuna... care se pare... inca fulgera si tuna.

. Ma plimb prin casa, bodroganesc ce-n gand iti zic si iti vorbesc... si ma trezesc. Parca nici n-am dormit, parca... nu! sigur! te ador si te doresc!
. Nu mai e vis, e realitate.