Vive la NATION! O poveste cu bretoni din 1870

Day 3,555, 13:47 Published in Romania Georgia by dan quijote

Luam o mica pauza de la serialul despre inegalitate. Va place muzica bretona? Eu o ador. Nu degeaba, am avut treaba cativa ani pe la Nantes si am ramas cu o parte din suflet pe acolo 🙂. Mai jos e una din melodiile mele bretone preferate si care are o istorie interesanta in spate. Dar intai melodia:



Ati vazut cum incepe melodia? Zice: "d'ar ger, ma général, d'ar ger!". Asta in bretona in seamna "acasa, mon général, acasa" atata doar ca generalul era francez si avea impresia ca saracii oameni cer la razboi "à la guerre, mon général, à la guerre"

Bun si acum povestea: suntem in 1870 in Franta. Bretonii sunt o populatie de origine celtica care a ajuns in urma cu sute de ani in coltul cel mai nord-vestic al hexagonului venind din Marea Bretanie, parte de buna voi, parte impinsi de anglo-saxoni. Vorbesc limba lor, au costumul lor popular, au avut de-a lungul anilor o autonomie destul de ridicata, dar revolutia franceza a anulat mare parte din autonomia asta. Dupa revolutie toata lumea din Franta trebuie sa fie francez, nu mai e loc de alte identitati. Te-ai nascut in Franta, trebuie sa vorbesti franceza si sa fii francez. Punct! (suna cunoscut, nu?)

Bun, si in 1870 e imparat al Frantei Napoleon al III-lea. O personalitate care ar trebui sa ne fie simpatica pentru ca i-a sprijinit pe pasoptistii nostri sa faca mica unire dupa razboiul Crimeii. Iar in Germania e la butoane cancelarul Bismarck. Si Bismarck il pacaleste pe Napoleon sa se atace Germania si apoi da un contra-atac de ajunge la Paris. Si Napoleon III abdica, dar nemtii inca isi fac de cap prin Franta.

Ministrul razboiului, domnul Gambetta, ordona formarea unei armate bretone care trebuie sa salveze Parisul. Il numeste pe Keratri, un breton, comandant peste cei 80.000 de soldati proaspat recrutati. Si bretonii nostri incep marsul spre Paris. In noiembrie 1870 se campeaza la Conlie, langa Mans pentru a fi formati si echipati. Sunt in mijlocul campului, in niste corturi in care intra apa. Vinde decembrie si nu se intampla nimic. Tabara se transforma in lagar de concentrare. Oamenii incep sa se imbolnaveasca din cauza frigului si conditiilor. Acum incep sa ceara acasa in bretona, "d'ar ger, ma général, d'ar ger!". 61.000 din cei 80.000 mor de frig, de oboseala, de dor de casa. In asteptarea razboiului care nici macar nu era al lor. Va aduc aminte ca nici macar nu vorbeau franceza.

Dar 19.000 supravietuiesc iernii. Sunt masacrati in lupte la Paris. Eroi, nu?