Join the new world

scrisoare adresata de un credincios catre calugarul Ilarie:
saru'mana parinte,

Aş vrea să ştiu şi eu, de la un călugăr dreptcredincios, care sunt urmarile săvârşirii păcatului malahiei şi ce îi aşteaptă pe lumea cealaltă pe cei ce se smintesc cu mâna?

keops

Dragă keops,

Mare şi greu este păcatul malahiei iar mrejele şi întinăciunile lui prostesc pe mulţi. Malahia este moarte şi pierzare, care se poartă cu noi mai ales la vremea tinereţilor. Malahia este atât de urâtă lui Dumnezeu, încât pentru dânsa a omorât pe Onan, feciorul lui Maleahi (care a fost fecior al lui Iacob), pentru că el a arătat întâi această răutate pe pământ şi de la care s-a numit şi „malahie”, „onanism".

Curvia fără alt trup e o batjocură la adresa lui Dumnezeu, pentru că înseamnă aducerea de jertfă Diavolului cu sămânţa trupului propriu. Folosirea de materiale adiţionale pentru stimulare se socoteşte de două ori păcatul malahiei, iar lubrifianţii în loc de scuipat se socoteşte de trei ori. Pentru dildouri şi alte asemenea obiecte există canon separat.

O aşa-numită „modă” astăzi este folosirea băşicii, sau a prezervativului, aşa cum mai e el cunoscut. Prin aceasta omul comite tot malahie, adică acelaşi păcat. Cel care a făcut aşa ceva şi se căieşte trebuie să verse conţinutul prezervativului la loc în pântecele femeii, având grijă să călăuzească sămânţa acolo unde s-ar fi dus în mod normal într-o împreunare naturală. Risipirea sămânţei este o formă superioară de batjocură a vieţii şi a lui Dumnezeu, dar înghiţirea sămânţei de bărbaţi sau femei este una din cele mai mari pervertiri care pot exista! Evitaţi pe cât posibil zona gurii, dacă de păcat nu vreţi sau nu puteţi să scăpaţi.

Consecinţa directă a acestui nenorocit păcat este privarea veşnică de Împărăţia lui Dumnezeu. Zice Sf. Ap. Pavel:

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împaraţia lui Dumnezeu? Nu va amagiţi: nici desfrînaţii, nici închinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împaraţia lui Dumnezeu.
(1 Corinteni 6, 9-10)

Cei ce-şi necinstesc corpul prin malahie au parte de următoarele consecinţe fizice:

Îngălbenesc.
Le slăbeşte stomacul, ficatul, rărunchii şi bojocii.
Le slăbeşte vederea ochilor.
Pierd glasul.
Pierd isteţimea şi ascuţimea minţii.
Pierd ţinerea de minte.
Pierd somnul cu oarecare visuri tulburate.
Tremură trupul lor.
Le cad măselele.
Le vine acru în gură.
Au lehamite.
Pierd bărbăţia trupului şi a sufletului.
Li se umflă ochii şi li se strâmbă bărbăţia.
Li se întâmplă dambla.
Dau în orbul găinilor.
Le urmează scurgerea cea prin somn, de multe ori şi când sunt deştepţi.
Caută să se împreuneze cu lighioanele pământului.
Cumpără toate albumele formaţiei Holograf.
Îmbătrânesc curând şi mor rău şi cu ticăloşie.

De malahie se scapă foarte greu, cu multă rugăciune şi post, pentru că e unul din cele mai ispititoare păcate. Mă întristez foarte tare când tot felul de mame vin la mine şi-mi spun că copiii lor s-au apucat de foarte tineri de această patimă. Fac pe această cale un apel la toate mamele să se ocupe mai cu sârguinţă de educaţia religioasă a odraslelor lor şi să-i verifice pe aceştia dacă au făcut malahie. O modalitate uşoară este căutarea de cruste pe faianţa din baie sau pe tastatura de la calculatorul din camera copilului.

Cel ce a făcut malahie, 40 de zile se canoniseşte cu mâncare uscată (adică pâine şi apă) petrecând şi în fiecare zi făcând o sută de metanii. Va primi canonul însă pentru malahie şi între femei aceea care s-a sărutat şi pipăit cu un bărbat, dar nu a fost stricata. Iar amestecarea cu alţii, ca una ce face malahia îndoită, primeşte canonul arătat până la 80 de zile!

Scurgerea cea de la sine se face: sau cu pipăirea mâinii şi se canoniseşte 40 de zile (aceasta fiind însăşi malahie) sau fără pipăirea mâinii. Aceasta sau se face numai din supărare şi se canoniseşte o zi; sau se face cu unirea gândului fără de învoială şi pipăire şi se canoniseşte 3 zile; sau se face cu unirea gândului şi cu pipăire, fără de învoială şi se canoniseşte 7 zile; sau se face şi cu învoială fără de pipăire şi se canoniseşte 20 de zile.

Iar scurgerea cea care se face către altcineva, sau se face fără tăvălire împreună, sau cu tăvălire împreună. Cea care se face fără de tăvălire împreună, ci cu apucări şi cu sărutări, sau fără de pipăire se face, se canoniseşte 20 de zile; sau se face şi cu pipăire şi se canoniseşte 30 de zile. Iar cea care se face cu tăvălire împreună, sau către cel de un neam, se canoniseşte 80 de zile; sau către cel de alt neam, adică la dobitoace, se canoniseşte 7 ani!

Iată, aşadar, cât de crunt este acest păcat şi cât de urât este de către Domnul! Să stâm cu frică, să stăm bine, să luăm aminte!