Join the new world

Am decis să fac şi eu un ziar. Un ziar în care aş dori să public copia sufletului meu, copia gândurilor, copia mea.Vedem dacă iese deja pe parcurs.
În eRepublik m-am născut în Moldova, la fel ca şi în viaţa reală, eram ocupaţi de unguri, grele vremuri, salarii ioc, aşa că am emigrat în Podolia, după care Mâtzanezia, Rusia şi iar în Mâtza, deşi sufletul meu a fost mereu în România încă nu am apucat şi să trăiesc acolo, aici se câştigă bine(în Mâtza), dar revin acasă, în România imediat ce adun nişte bani şi capăt un pic mai multă experienţă, poate ajung vreodată şi în Basarabia, deschid o afacere, dar asta când va deveni mai profitabilă sau va fi parte a României.
eVoceaBasarabiei va reda de asemnea şi ţipetele mele, ţipetele Basarabiei, începem cu o poezie, generată de viaţa reală, dar care se referă şi la eRepublik.

Scrisori spre cer din Basarabia

Tot scriu şi scriu de zile-ntregi
Scriu cu peniţa, scriu citeţ
Dar în pofida chinului cel port
Răspunsurile întârzie s-apară.

Am învăţat să scriu în gând,
Scriu tot ce simt în Basarabia
Şi las să ştie cel de sus
Cât de aspra ne e soarta.

Scrisori spre cer din Basarabia
La poştă nu se mai acceptă
Prea multe buchii şi năpeste
Trimitem noi celor de sus.

Ş-apoi om fi mai speciali
Dar lista-i listă şi nu trece
Un chin trăit de-un veac - de-un neam
În faţa unor mici năpeste.

Am obosit să mai strigăm
La infinit aceleaşi chestii
Ne-or crede pe noi programaţi,
Zombaţi, orbiţi de-a vieţii feste.

Blamăm în gând soarta ni-i cruda
Căci doar acolo noi suntem,
Iar fizicul nostru se supune
Unui... blestemat sistem.

Scrisorile continuă să vină
Şi fac mereu drumul întors
Căci bestiile de la putere
Păcătuiesc chiar şi în post.

Am încercat de toate timbre
Şi plicuri feluri mai de fel,
Dar tot ni le trimit acasă
Nu ne permit să ne eliberăm.

Dar scriu şi scriu de zile-ntregi
Scriu cu peniţa, scriu citeţ,
Poate va fi şi sărbătoare -
Poate ajung scrisorile la cer.

Căci Basarabia ţipă-nabuşită
Şi doar acolo o mai auziţi,
Iar noi îi ducem chinurile-n spate,
Iar voi acolo staţi doar şi rânjiţi.

De-i frig, de-i arşiţă, de-i vifor,
La poştă e un rând imens
Căci sufletul nu poa’ să poarte
Trădare, umilinţă şi dispreţ.
[...]
Am învăţat a scrie din plăcere,
Scriu - sufletul să mi-l lecuiesc.
Am învăţat a scrie de nevoie...
Scrisori din Basarabia, spre cer,
eu să expediez.

Mulţumesc pentru atenţie

Nebunici...