Join the new world

Război de iarnă: cu multe grade în minus și friguri de la poli ce se ard în lupte glaciare pe la hotare: Nord și Sud. Furia Gerului se lasă și peste Moldova, biciuind ici-colo câte-un crivăț sălbatec.

-Maiestre, ce așa de rău ?
-Da, Fierare, ca-au înghețat și stelele pe cer !
-De-o las mai moale, paracă văd cum vă schimbati acu-n frunză. Rezistența n-o pășesc, deci ce vă pasă ?

Spre dimineață s-au mai liniștit: coboară un calm cum rar vezi,auzi sau simți. Mai cade câte-un fulg, peste văi, păduri, și sate. Și peste-o casă mică, de-o sărăcie curată, unde doar căldura oarbă a vetrei amintea că aici se trăiește. Nu doar caldura..

Ieri era un frig cumplit,
Acum ninge liniștit
Mici petale de zăpadă.
Au pornit din cer sa cadă.

Dalbii fluturi vin de sus
Din grădina lui Isus,
Dar ninsoarea s-a oprit,
Stelele au răsărit !

Ele râd, lucesc mai tare
Ca în multe alte nopți
Azi e sfântă sărbătoare
Că azi s-a născut Cristos.

A Crăciun miroase-n casă
Și a ace verzi de brad,
Îngerași lucesc pe masă
Lumînări de aur ard.

Lânga brad acum suntem,
Frumusețea-i admirăm
Și cu multă luare-aminte
Ascultăm colinde sfinte.

-Frumos! zise unchiașul, dând copiilor o traistă cu colaci. -Domnul să vă aducă ce doriți, în astă sfântă zi a Crăciunului, sănătoși să-mi fiți, că restul le obțineți singurei.

S-au bucurat, au mulțumit. Un băiat și o fată.
O întrebă:
-Ce cadou ai vrea ? Dacă pot ți-l dau.
-Doresc un brad. Niciodată n-am avut. Acel iz de sărbătoare, poate-o bucură pe mama și se face bine. E posibil ?
-Da. Cum ? Din pădure, doar că nu am fost acolo niciodată.
-Prea riscant.
-Riscant, dar dacă vrei să ai ceva ce niciodată nu ai avut va trebui să faci ceea ce niciodată nu ai facut. S-au ințeles din privire. În traista cu colaci au pus un topor și au pornit.

Uncheașul azi nu era trist, nu-și mai credea trecutul sumbru. "Greșeala.. din neatenție sau neștiință, dar cât costă... " Acum era bun si vesel, era așa cum se dorea. "Dac-am fost chior, măcar alții să vadă". Se mira lumea: de unde atâta fericire-ntrânsu în ultima vreme ? "Păi, iarna de asta și-a fost creată în ton alb, pentru ca viața să înceapă cu o foaie curată" Pe un vecin ajută să ucidă un porc, pe altu-l învăță să fumeze, lucra la biserică și la cei mai nevoiași, gratis. "Nu cer plată, primește și tu un bine doar cel mai plăcut e atunci când bine nu aștepți, da el hop și se-ntâmplă ! "



Pădurea - de calitate: copacii în veșmânt sportiv de nea, un covor moale de zăpadă, numai bun de călcat în picioare și ici colo câte-un iepure supraîncălzit. Doi brazi străjuiau o poiană. Au ales unul și băiatul începu să-l taie. Toporul greu, frigul mare, iar cojocul si mai !
-Is slab ! zise scârbit băiatul și cercă mai cu suflet.
-Iaca tata-i om puternic, da eu...
Și-au amintit de tata: "ce se ascundea de-un trecut greu... "
A dat gata braduțul și începu să-l târâie gâfaind spre casă. Copila mergea alături: într-o mână colacii, în cealaltă toporul. După ei s-a luat un câine: jucăuș, energic, cu ochi blânzi. Ea l-a servit cu colac proaspăt "să mai scap de greutatea asta" și într-un sfirșit au ajuns acasă cu bradul
(singur nu-mi închipui cum ))


-Frate, dar tu ce dorință ai ? -Să fie mama sănătoasă. -Cum ? Pot fierbe un ceai, de brad. -Cine te-a învațat asta ? Sigur c-ajuta ? -Nu prea.. dar un lucru il stiu sigur: învățătura e studiul legilor, experiența e studiul excepțiilor. Sper să fie totul bine... Zis și făcut. I-au dat mamei cana cu ceai și cu niște ochi curioși și insistenți au urmărit cum ia cana, mulțumește zâmbind, bea, scuipă câteva ace de brad și mult mai plină de viață (adrenalină) se culcă.


Bătu la ușă. Intră, fără a mai aștepta răspunsul. Iși scoae căciula, o puse la loc.
-Voi ce chiar înghețați aici ? întrebă mirat primarul satului, privind țintă stăpâna casei. -Datoria trebuie plătită ori lucrată, continuă el, copiii văd că au mâini, picioare, îs harnicuți, numai buni de curățit zăpada din centru. Pâna diseara să-ni fie curat ! Ieși cu o față foarte serioasă.

-Ne descurcăm noi, surioară, așa cum cu dorințele.
-mhm, avem un scop nou: voința primarului, deci să vedem cum îl atingem.




-Copac al veșniciei, unde-ți este fratele ?
-Doi copii: au venit, au văzut, au ales, au tăiat.
-Și cum au reușit niște oameni mici să-l doboare ?
-Dacă-i vezi mici, nu înseamna că nu-s mari.


Săraci, obosiți, înghețați, dar cu logica în ordine.
-Cum rezolvăm ? -În doi e greu. -Atunci vom fi mulți !
O fugă prin sat și-au organizat 2 echipe de-au ridicat o armată de zăpadă: și centrul curat, și oamenii cu gurile căscate (înghețând cel mai puternic și mai flexibil mușchi din organism)

Acel câine le-a ținut de companie, pe parcurs. Copila întrebă: -Ce zici de-l luăm la noi ? -Dacă vrei.. -Ce va terbu vouă un vagabond murdar și calic ? întrebă mirat primarul, cântărind din ochi armata de nea. Am acasă câini de viță aleasă, dar vedeți că tebuie meritați, voi înțelegeți ?
-Poate trup de vagabond, dar inima-i din cele mai nobile și mai curate rase.

Acasă câinele-și găsi un loc sub brad. Câteva crengi i-au tăiat și au pus pe foc. Bradul simțea că-i sortit uscării, de aceea era mai verde ca oricând.


Băiatul căută-n șopron niște zurgălăi, pentru sania uncheșului și i-a dat cadou. Moșul bucuros, cheamă băiatul, cheamă fata, le multumește, râde, iar râde și zice:

-să-mi trăiți !

Omul care-a suferit,
care-o viață a trăit
știe bine ce alege,
știe-a cântări o lege
legea vieții să o stiți:
Iat-așa uniți să fiți !

Să faci pe cineva fericit e simplu și deseori nu costă nimic, rău că moșul abia acum a ințeles. De ce-ai face-o, asta-i altă întrebare, însă voi știți mai bine răspunsul. Eu cu multe-n am gresit, îndeajuns ca sa înțeleg că greșeala trebuie să fie urmată de schimbare, nu trebuie înnecată-n rușine, ea trebuie să motiveze o realizare ce-ar depași greșeala de mii de ori !

Băiatul se-ntoarse-n șopron, acolo a găsit și o sabie distrusă de timp. A pus-o în sobă, pe foc, între jăratec:
"la să cadă rugina, sa ardă". Metalul începu a se dezmorți.

Nu mai ningea, a contenit. A pornit colindul.



Încet dar sigur. Același pas ce îl ținea de luni. Aceeași umbră pe suflet: a pierdut, chiar de-a stăruit atât de mult, el luptător din străbuni, a pierdut... Vânătorul se opri o clipă, ascultă. Nimic. Soarele-n departări închidea orizontul, cerul s-a mai limpezi și doar câteva stele abia trezite i-au amintit că azi e sfânta zi a Crăciunului. "Demult nu mi-am văzut copiii.. " înghiți gândul și păși mai departe, când se izbi de privirea unui lup. Lup mare, alb, cu o rană mai sus de brat. O privire înfocată. Ridică încet pușca și ochi. Nu știa gândul lupului, iar frica trezește acel instinct de autoconservare, de supraviețuire. De-l împușcă rămâne sigur, daca nu - riscă mult. Ceva însă l-a determinat să coboare țeava-n pământ. Lupul dispăru într-o clipă după un singur brad.
Omu-i intrigat: "de mic vânez, și acum un lup să se joace cu mine ?" Porni din urmă. Nu era, însă în zare zări fire de scântei, ce se ridicau în înaltul cerului.

-Simt fum de brad. Îmi pare rău.
-Spirit de iarnă, și de veșnicie ascuns între-un verde viu, acum e liber.
-Se putea de evitat.
-Se putea ori nu, ce mai contează ? Fierare, dacă te stărui să înconjori toate neplăcerile, riști să treci pe lîngă toate plăcerile vieții.

Se întuneca. Numai vedea acel spectacol de scântei, si a crezut că s-a rătăcit. Undeva.. o sanie.. cu zurgălăi. Vânătorul grăbi pasul simțind că gerul mușcă mai rau.

-Mai slăbește-l, Maiestre, din strânsoare, c-o să-nghețe de tot.
-Nu îngheață. Îți spun un secret: frigul e foarte bun - el trezește căldura cea din tine. Ce îmi răspunzi ?
-Știu si eu un secret, secretul Moșului: el poate fi orice om, în fiecare zi a anului. Un uncheaș a înțeles asta.

Cineva bătu în ușă. Mama se trezi. Se sculă. Simți din nou putere, energie. Femeia a deschis ușa și și-a văzut soțul acasă. Nu reuși bine să-l îmbrățișeze că copii i-au sărit în gât, gâtuind-ul (în sensul bun al cuvântului) din toată inima, de l-au dat jos (mici judo-iști)
S-au imbratișat toata familia.

-N-ai vrea un singur anotimp ?
-Nup
-De ce ?
-Omul n-ar putea trăi doar un singur sentiment.
-Nevoia de schimbare ?
-Da, mă rog, cu unele excepții.

Copila: -Tată, mă bucur că te-ai întors. Ai gasit ce cautai ?
-Am gasit. Victoria e aici, acasa. Acum sunt tare, dar cândva la sigur o să cad, doar îs om și eu (sper și mă bucur de asta). Atunci tu vei avea puterea să mă ajuți să mă ridic. Pur și simplu cred în tine. În amindoi.

-E imposibil să fii mereu erou, însă oricând poți rămâne om, la casa ta, lânga copii tăi, lânga mine.
-Tata, eu .. o sabie de fier, era. da s-a cam topit..
-Nu-i nimic, nu mai conteaza.. Un lătrat vioi l-a întrerupt. Sub
brad zări un câine, ce dadea vesel din coadă. Recunoscu acea privire de foc.

-Calauzeste ?
-Și păzește ceea ce are valoare.
-Virtutea ?
-Gindul bun, vointa, multe-s.
-da.. si vointa. Vointa-ți schimbă nu doar viața ci și liniile de pe mână. Am văzut de ce-ai zis că-s mari, acei oameni mici.
-Viitorul aparține celor care cred în vise, dar care trăiesc prezentul.
-Ei știu ?
-Doua intrebari: Ce dorești și cum sa atingi asta. Ei au indeplinit unul dorința celuilalt, descoperind una din tainele învingatorului.
-Dacă au înțeles, atunci vor reuși foarte multe și au sa fie fericiți toata viața.
-Succesul e acea capacitate de a-ți îndeplini visele, fericirea e capacitatea de a te bucura de ceea ce ai atins.




Bradul speranței

Nu căuta lumină, luminează tu! Nu căuta căldură - imbrațișează tu!
Nu cauta iubire, iubește !

Crăciun fericit !

---

Acest articol participă la [Concurs] Poveste de Craciun organizat de Cristinutaa
Imaginile din Poveste participă la [Concurs] Imagini de Craciun, (inafara de "Bradul")

AS😨 Este scris cu ocazia Crăciunului - sfântă zi pentru toți creștinii și sărbătoare ce ne unește si ne face mai buni. Articolul se încadrează în limitele activităților organizate de jucătorii eRepublik.
Nu încalcă regulamentul jocului, și nu este un spam.

Toate evenimentele, și personajele, din Poveste sunt fictive, și nu au nici o legatură cu realitatea sau cu eRepublik.



Nu port răspundere pentru citirea incorectă a articolului.
Teoretic, lupul din poveste și Lupușorul Tainic nu au nici o legatură.
P.S. Știu că sunt multe greșeli de exprimare, sintactice, morfologice, cer scuze.

---

Un zîmbet sau un sfat,
E ușor să fii darnic
Numai bine v-am urat
Cu Respect, Lupușorul Tainic