Join the new world

Poveştile spun că imediat dupa ce Plato a decedat, administratorul care era logat pe contul oficial a creat un al doilea cont, Headless Chicken, pentru a constata in ce proportie a fost distrusa mecanica lumii. Cineva i-a facut ticket pentru multicont, considerand contul nou creat o clona. Un alt administrator a trantit un ban permanent pentru utilizare multicont atât Gainii cât şi lui Plato. S-a aflat mai târziu că cel care a banat conturile oficiale era un român angajat pe pile în eRepublik labs de un membru al familiei acestuia.





După o vreme însă, toate acestea au fost date uitării. Lumea aceasta a fost desfiinţată, jocul fiind declarat falimentar de investitori. Pe portalul atât de vizitat cândva stătea acum un mesaj publicitar care mulţumea tuturor pentru implicare şi devotamentul arătat jocului de-a lungul timpului. Acest mesaj însă îşi avea locul însă într-o margine a paginii, puţin vizibil din cauza bannerelor imbietoare spre alte adrese, spre alte lumi...




…....................................................................................................................................................

Cuprins de melancolie, cu dor de părinţi, un bărbat în toată firea varsă o lacrimă pe o tastatură prăfuită. Se decide să mai petreacă timp pe PC-ul pe care tatăl lui obişnuia să petreacă zile si nopţi, uneori zâmbind, alteori melancolic, precum era şi el acum. Nu avea mare lucru în afară de grămezile de fotografii şi videouri de familie, poate nişte muzică veche. In folderul cu documente text însă, îşi avea locul un fişier cu un nume deloc familiar. In el, 2,3 linkuri, un nick, o parolă şi alte date fără sens. Pe primul link browserul îi întoarce însă mesajul Page not found. Al doilea link returnează însă o fereastră aproape monocromă în care se găsesc nişte mici căsuţe albe pentru introducere a textului. In cateva secunde face legatura cu datele din fisierul text si completează căsuţele cu datele corespunzătoare. Totul se mişcă greoi, şi după încă câteva secunde de aşteptare, mai apar nişte înscrisuri pe monitor. Işi aminteşte fragmente din copilărie, atunci când tatăl lui îl ţinea în braţe în faţa calculatorului şi apăsa frenetic butoanele de pe tastatură. Din amintiri scrie automat în chat /j # … după care rămâne câteva clipe pe gânduri. Fişierul text îi reîmprospătează memoria şi întrun final se conectează pe canal.

20 utilizatori conectaţi. In lista, nici un nume familiar. Amintirile şi melancolia îl cuprind din nou şi tastează răspicat pe tastatură salutul milităresc “o7”. Chat-ul era exact aşa cum îl văzuse şi când era copil, cu aceiaşi 10 - 15 utilizatori idle. Realizează şocat că cei de deasupra acestora erau activi pe chat. Primul nume se înroşeşte şi pe chat apar din partea a încă 3 utilizatori saluturile milităreşti.
Xpertiza: s3v3r... eşti chiar tu ?
Auzind atâtea povestiri legate de armată în copilărie, îî părea acum atât de real faptul că era el însuşi îmbrăcat în soldat şi se afla în aceeaşi încăpere cu persoanele respective … Se afla într-un fel de cazarmă militară, cu însemne vechi, dacice pe perete, hărţi militare şi uniforme. In jurul unei mese, 3 soldaţi tare îmbătrâniţi care păreau a fi în mijlocul unei discuţii aprinse îl priveau împietriti.
- Nu e el mă, nu vezi că-i mai tânăr ca noi? Poate-i fius-o...
- Da, eu sunt, fiul lui … s3v3r.
- Ahh, bun venit! Eu sunt Xpertiza, nu ştiu dacă îţi mai aminteşti de mine. Ei sunt bulbaro20 şi sf petru. Nu-mi spune că ai absolvit Garda nationala într-un final...
- Garda ? … Aaaa, nu, n-am apucat să absolv. Mai aveam atâtea de învăţat de acolo … Dar, mai există aşa ceva? Nu m-aş fi aşteptat să găsesc pe cineva aici, sincer...
- Ohh, dar noi nu am plecat niciodată, suntem Dracones pe viaţă! Aşa am depus jurământul militar când am intrat aici. Mai sunt câţiva care dau pe aici, dar nu sunt în zonă acum. Dacă doreşti, poţi să depui o coroană la monumentul ridicat în cinstea luptătorilor din Dracones. Vei găsi şi numele tatălui tău acolo.
- Ar fi o onoare.
Pornesc cu toţii din cazarmă şi se îndreaptă spre altă parte a unităţii. Mai degrabă ce era în jur părea a cimitir de fiare vechi: tancuri, elicoptere,dar şi depozite de muniţie şi rachete. Amplasat central însă, se înalţă un măreţ monument cu steagul dac în vârf, cu o uriaşa placă la bază în care stau inscripţionate vreo o sută de nume. Majoritatea dintre ele îi par cunoscute, printre ele aflându-se şi nickul tatălui său. Trecând şi peste nickul lui Soaresol, întreabă îngândurat:
- Soaresol mai este prezent la datorie ?
- Din pacate ne-a părăsit şi el acum multă vreme. In cinstea lui am ridicat o piatră funerară, în apropiere de GN. Putem face un drum până acolo cu vehiculul Q3, să îţi vezi şi fosta unitate.
- Fie, o să depun un ultim omagiu şi în cinstea lui.

Pe drum prin teritoriul pustiu, ce era cândva atât de aglomerat, din loc în loc, mici grupuri de bătrâni stau la taclale sau îşi îngrijesc proprietăţile. Astfel, bătrâni îmbrăcaţi în culori diferite se ceartă de zor pe teme politice, îşi măsoară puterea, se laudă cu rangul militar sau îşi şterg cu mare grijă tankurile, armele, ori tund gazonul din faţa firmelor detinute.
Acelasi sediu GN, dar fără soldaţi, stă pustiu şi dărăpănat în bătaia vântului. Trece mai departe însă, când nu zăreşte cazarma în care a primit pentru o perioadă adăpost. Un şir de monumente îşi are începutul de aici şi până unde îşi aminteşte el că era cândva, Ministrul Educaţiei. Pe piatra funerară a lui Soaresol stă scris “ Drac.GN Invictus ! Drac.GN pe viata ! ”. In continuare, alte nume sonore din acele vremuri, precum cel al lui Mlendea Horatiu îşi au locul de cinste pe nişte monumente impunătoare. Nimeni nu mai era însă să înveţe aici, nimeni nu mai avea pentru ce să lupte, din întreaga lume au rămas doar câţiva jucători ce îşi servesc aici în fiecare dimineaţă cafeaua, iar în restul zilei îşi aşteaptă momentul în care vor părăsi această lume pentru totdeauna. Nimeni nu mai era să asculte toate poveştile de succes, să îşi descopere idoli, să citească presa ori să candideze pentru diverse funcţii politice. Deodată se trezeşte singur şi revine la realitate când întreg calculatorul se opreşte brusc.
O întreagă comunitate a dispărut în timp şi nimic nu o putea aduce înapoi, nici măcar pe tatăl lui, de care era acum atât de mândru.






Am scris continuarea imediat după scenariul apocaliptic din articolul anterior, dar nu am avut timp să public.



Esti la inceput si ai nelamuriri:

Chatul de recrutare Garda Nationala
Chatul de ajutor pentru userii noi & Tutorialele Ministerului Educatiei
Canalul #ero.mentors


Erepublik Offical Wiki
Reguli Erepublik
Reguli Interpretabile

Nu uitati sa dati subscribe la:
Ministerul Apararii - Ministerul Apararii
Ministerul Educatiei - Ministerul Educatiei
.