Join the new world

Îmbrăcămintea păstorului macedoromân este caracteristică.
Ea nu are nimic în comun sau prea puțin, cu portul grecilor, albanezilor și a popoarelor din Balcani.
Portul păstorului macedoromân este simplu, elegant fără broderii și de culoare peste tot neagră sau albă. Comparându-l cu portul celorlalte popoare balcanice, costumele păstorilor macedoromâni dar și al muntenilor care nu se ocupă de creșterea oilor se prezintă în linii mari cum a fost de la început.
Acest port la toate tulpinile de macedoromâni, cei din Pind și Tesalia ca și la cei din Muntele Gramos și Albania , a rămas același.
Ceva mai mult , el nu s-a schimbat nici la păstorii din Bulgaria și Serbia veche.
Păstorii macedoromâni au un spirit puternic de conservatorism, se observă și în grai și obiceiurile lor.
Bărbații poartă căciulă pe cap, sub turci, au schimbat-o cu fesul turcesc.
Cămașa , care cade pe genunchi în mai multe cute dese, iar pe picioare izmene făcute din același material cu pînza de la cămașă.
Peste cămașă poartă , de obicei, un fel de fermenea fără mâneci, de culoare albă sau neagră , lungă până la genunchi însă croită pe talie și cu mai multe felduri la spate care ajung și până la 20, numită “ țipunea“ sau “șigune” , “ șăgune”.
Peste aceasta vine un fel de fermenea cu mâneci care sunt crăpate pe dinăuntru spre a se vedea cămașa, este numită “ cunduș” , iar peste aceasta se poartă o haină “ sarica” făcută din șaiac și croită bine pe talie , este mai scurtă decît țipuneaua.
În zilele de sărbătoare se poartă “ maliot” care este mai lung decât țipuneaua, croit pe talie.
Alții poartă “ tălăgan”, mai scurt decît maliotul.
În timpul iernii poartă “ tîmbare” din păr de capre.
Ea este făcută pe talie și este prevăzută cu o glugă.
La mijloc peste “țipune” se încinge un brîu roșu sau vânăt, mulți îl poartă și alb.
Păstorul macedoromân nu poartă pantaloni pe gambă, în afară de un fel de jambiere “cioareți” care acoperă gambele până peste genunchi, ca încălțăminte poartă ciorapi de lână și peste ciorapi opinci sau ghete.
Portul femeilor, în forma lui veche, este aproape același cu cel al bărbaților.
Ele poartă cămașă, după aceea un fel de bolero care se numește“ chieptar” , cunduș, țipune și sarică.
Pe picioare poartă ciorapi și ghete.
Astăzi cele mai mulyte poartă rochii.
Plăcerea pentru podoabe sclipitoare, ca inele, cercei, brățări, salbe, amulete, paftale diferă de la o regiune la alta.
Femeile Fărșeroților iubesc mai mult podoabele , au obiceiul de ase tatua. Ele își fac tot felul de semne pe frunte, dar mai ales cruci.
Sursa “ Macedoromânii” – Th Capidan 1942

Și la ani distanță

Elemente de port tradiţional
La costumul tradiţional al femeilor, cămaşa albă din bumbac, este vizibilă decât în partea de jos, mai precis ornamentele din dantelă. Peste aceasta se îmbracă plisirna sau cumaşlu, un sarafan cu multe pliuri la spate sau în clini închis cu nasturi la bust şi petrecut la poale peste care se pune poala (şorţul). Mintanul se îmbracă peste plisirnă. Pe cap purtau o căciulă. Aceasta era făcută din ţesătură de lână iar în creştet avea un cerc din metal, de obicei de argint antic, de care erau prinse monezi tot din argint. Pe frunte căciula este bogat ornată.

Ciorapii împletiţi din lână îmbracă picioarele până la genunchi, cei pentru fiecare zi erau simpli sau puţin ornaţi, dar cei de sărbătoare erau ornaţi cu deosebită măiestrie, o îmbinare perfectă a culorilor şi materialelor; pe lângă firul de lână se foloseau fire de „hârsafi”. Accesoriile femeilor sunt batista albă ornată, briceagul, centuri din mărgele sau argint, brăţări şi mărgele.
La bărbaţi, peste cămaşa albă, ce de la brâu în jos are foarte multe pliuri, se pune fustanela, amândouă lungi până la genunchi. Cânduşa se îmbracă peste. Căciulile bărbaţilor erau negre şi nu prea mari, din piele de miel. Accesoriile nelipsite la bărbaţi sunt briceagul (custura), batista albă, brâul, cârlibana.
Privit ca fenomen artistic, costumul trebuie deci considerat atât în ansamblu, cât şi în elementele sale constitutive.Costumul armânesc, atât în varianta lui masculină cât şi în cea feminină,se compune din piese numeroase şi diferite, destinate să acopere, fiecare dintre ele, anumite porţiuni ale corpului omenesc. Îmbinarea fără greş, într-un ansamblu coerent articulat, a unor piese totuşi eterogene prin material, culoare, croi, decor, dovedeşte o siguranţă a simţului plastic. Costumul bărbătesc al aromânilor era în întegime alb. Dincolo de faptul că un costum al unei populaţii de păstori, confecţionat din lână, era firesc să păstreze culoarea naturală a materiei prime, preferinţa pentru alb s-ar datora şi conotaţiilor sale etice, simbolisticii sale,pe care folclorul şi obiceiurile armânilor o relevă şi anume aceea a prosperităţii şi a purităţii. Costumul femeii format din trei sau patru veşminte lungi, se suprapun în trepte. Pe cap purtau o căciulă.
Structura costumului bărbătesc, delimitează două volume puternice.Croiul tipic al cămăşii bărbăteşti cu neobişnuita amploare atât a mânecilor, cât şi a părţii de la brâu în jos.Se suprapune cânduşa croită în clini.Sarica bătrânească, strânsă la mijloc este foarte largă jos. Datorită unui croi de excepţie, partea de la brâu în jos, aşternută în plan, formează un cerc perfect ,în timp ce partea de sus capătă aspect impozant datorită mânecilor lungi, despicate.
Portul este decorat prin aplicarea găitanelor, procedură care în ciuda simplităţii, permie realizarea unor motive foarte complicate.Podoabele completează costumul tradiţional. Acestea sunt confecţionate din argint. Elementul de costum pe care se aplică cu precădere podoabe este în primul rând căciula ,care comportă o cantitate mare de bijuterii, dispuse potrivit unei scheme fixe. Portul are particularităţi zonale, aceste particularităţi constau în model, culoare, ornamente. Rochiile pentru logodnă sau nuntă presupun un anume model şi culoare

text preluat
Societatea Culturală Aromână - 2009

Aici, în acest videoclip, am descoperit multe detalii




enjoy the eRepublik