Join the new world

Cum se vede eRepublik dinspre un cetăţean nou-venit:
Câtă vreme există vreun război activ, să te ţii elanuri patriotice şi strigăte de hei-rup; din toate părţile vezi optimismul debordând; mai mult chiar, nu de puţine ori zăreşti pâlcuri de e-bebeluşi răcnind injurii către asupritori, respectiv către barbarii de tirani.
Îţi faci planuri măreţe - voi deveni mareşal, sau nabab - şi, eventual, te trezeşti spunându-ţi că afară s-a cam făcut efrig şi n-ar fi rău să-ţi iei un ticket să mergi la schi. Cauţi să citeşti ce mai e nou, să discuţi situaţiunea cu epretini, ba chiar scormoneşti prin articole de demult, pentru a lua pulsul istoriei.
Însă avântul devine monotonie, vacarmul se potoleşte, doar vântul îl mai auzi printre crengi desfrunzite: războiul s-a terminat, orizontul a devenit tern; speri că mâine se va întâmpla vreun lucru măreţ, însă mâine nu se întâmplă nimic...
E greu să scapi de blazare, câteva clicuri pe zi nu au cum să aducă satisfacţii, lumea nu mai are chef de vorbă, tu nu mai ai chef de strigăte patriotarde, ceva lipseşte.
Jocul a intrat într-un impas, şi nu găseşti nimic să-l faci să devină trepidant.