Join the new world

Partea misto cu vinurile e ca totul e relativ. Daca iti place un vin, inseamna ca e bun, indiferent ce zic altii. La fel, daca ti se pare un vin de kkt, inseamna ca asa e, nu conteaza ca are 100 de puncte de la Robert Parker. Deci, nu conteaza cat de necunoscator e cineva, tot poate sa ii faca pe altii sa creada ca se pricepe. In cele ce urmeaza o sa va vand secretele mele.

Cel mai importanta e atitudinea: par sigur pe mine, spun banalitati, ca sa fiu sigur ca nu zic vreo prostie, dar le spun ca si cand stiu exact ce zic.

Apoi trebuie respectat un protocol atunci cand se gusta un vin. Sunt trei pasi importanti care trebuie parcursi in ordinea corecta: privit, mirosit si gustat. E ca si cu fetele: nu treci direct la fapte, intai o vezi, apoi vorbesti cu ea, ai abia apoi vine etapa 3.

1. Privitul.

Niciodata nu se ia paharul de cupa, tot timpul se tine de picior. Cica pentru a nu-i transmite caldura (cu cognacul e exact invers).



Apoi caut un fundal luminos. Chiar vreau sa vad culoarea, deci am nevoie de lumina. Apoi inclin paharul si ma uit la diferitele nuante care apar in functie de adancimea pe care o are vinul in pahar. Ma uit lung la el si incerc sa par concentrat, nu vreau sa seman ca o mata care se uita in calendar. Aici pot zice o banalitate de genul "ce culoare intensa cu note rubinii!" (logic daca e cabernet sauvignon).



Apoi agit putin paharul si urmaresc cum i se scurg lacimile.



Asta cica ar fi de la alcool, asa ca pot fac un comentariu despre nivelul de alcool acum. Important: trebuie tinut minte comentariul asta pentru ca trebuie sa zic acelasi lucru cand il gust.

2. Mirosul.

Mirosul mi se pare partea cea mai importanta. Arata ca stiu sa fac cunostinta cu un vin si nu ma grabesc ca fata mare la maritis cu gustatul.

Pentru miros se baga nasul adanc in pahar in mod repetat.



De fiecare data fac un dialog imaginar cu vinul. "Buna" "Ce mai faci" "Si eu sunt bine" "Multumesc". Cu fiecare noua inspiratie pot descoperi arome noi si devin mai sigur pe parerea pe care o am despre vin.

Apoi urmeaza partea importanta: deschid vinul. Adica invart paharul si bag nasul repede in el.



Cand e agitat se degaja mai multe arome si mirosul chiar se schimba. Acum dialogul devine mai intim, vorbim despre pasiunile pe care le avem, familie, amintiri din copilarie, etc.

Mirosul e partea cea mai importanta, deja cunosc vinul si stiu cum o sa fie, in linii mari, gustul.

3. Gustatul

Doar dupa ce am pierdut mult timp cu primele 2 etape, in pricipal a doua, trec la gustat.

Prima data iau mult vin si il plimb bine in gura, sa ajunga pe toata suprafata limbii inainte de a-l inghiti. Din nou analizez trei etape: atacul, platoul si finalul. Daca vinul e bun se simt toate trei. Apoi analizez caracteristici gen daca se simte ca a fost invechit in butoi, cata dulceata are, cat "body" are, cat tanin, cat alcool.

Dupa fiecare gustare il mai miros de cateva ori. Urmatoarele guri sunt mai scurte si au rolul de a-mi corecta prima impresie sau de a ma convinge ca asa e.

Aici importanta e imaginatia. Sky is the limit. Are gustul prunelor din care facea bunicul tuica sau aroma de piper arabesc sau scortisoara din Bangladesh sau aroma trandafirilor din care facea matusa dulceata. Practic, dau vina pe vin pentru orice imi vine in minte in timp ce il gust. Daca ma gandesc la chestia aia inseamna ca e de la vin.

In conluzie: