Amintiri de la ”Podul de Flori”
GringoLBV
Salutare Moldova,
Hristos a înviat !!
Astăzi se împlinesc 23 de ani de la acţiunea "Podul de Flori". Evenimentul a fost unul simbolic şi a consemnat prima deschidere a frontierei dintre România şi Moldova, după aproape 50 de ani de la instalarea graniţei pe râul Prut.
De-a lungul hotarului, au fost create opt puncte de trecere, iar cel mai mare flux de persoane a fost înregistrat la punctul de frontieră Ungheni - Pod Ungheni, pe unde au trecut aproape 250.000 de oameni. Unii s-au aventurat şi au trecut Prutul înot.
Cei mai mulţi dintre cei care au dorit să treacă frontiera au adus cel puţin câte o floare, pe care au aruncat-o în apă, ca un gest simbolic ce a rămas în istorie. După acel eveniment, procedurile de trecere a frontierei moldo-române au fost simplificate considerabil.
(preluare Publika.md)
Eu îmi amintesc și astăzi acel mare eveniment, aveam aproape 5 ani.
Copil ce știa de la grădiniță mai multe despre Lenin decît despre România.
Am fost însă prezent la Prut, la podul de la Ungheni cu toată familia, rude și prieteni.. știu că am plecat din sat cu 4 mașini pline. Era o zi foarte caldă.
Era pentru prima dată cînd vedeam atîta lume adunată într-un loc.
Pentru cîteva minute ai mei m-au pierdut, erau foarte speriați că m-au furat țiganii... țin minte ca tata m-a gasit... avea lacrimi în ochi si eu nu pricepeam ce dracu are, ca nu-l vazuse-m așa speriat niciodată.
Atunci am văzut pentru prima dată gardul ăla monstruos de sîrmă ghimpată.Pe imagini poate nu pare atît de strașnic, în realitate chiar era monstruos.
Am întrebat dece.
Țin minte și acum răspunsul scurt și tăios al unchiului meu ”Rușî l-o pus”
Din nou întrebarea unui copil de 4 ani:
-De ce ?
-Ca sa nu fugim în Romania...
Cred, și acum, daca mă concentrez mai bine simt acel răspuns venit parcă din adîncul sufletului.
Eu însa eram prea mic atunci și prea copleșit de amploarea evenimentului...
Prutul mi se părea atît de mare, atît de frumos, iar pe el curgeau flori.
Un alt moment ce mi s-a întipărit bine în memorie a fost momentul cu Grigore Vieru cînd a trecut Prutul în barcă. La un moment dat s-a ridicat să salute lumea și a dezechilibrat barca, mai mai să cadă din barcă, toată lumea rîdea și era fericită.
Cea mai hazlie fază de la acel eveniment pe care ai mei mi-l povestes și repovestesc e cum mi-am luat cîteva bețe de țambal în cap...
Cînta o orchestră acolo, eu aveam treabă pe la muzicanti... cum s-a facut ca am ajuns sub țambal nu-mi mai amintesc da știu ca apăsam de pedala țambalului... de m-a scos nenea ăla de acolo și mi-a mai dat și cîteva bețe în cap (ai mei mi-au ros urechile cu evenimentu ăsta, de fiecare dată tot e temă de rîs, cum a ajuns Ion sub țambal și cum încurca la contrabas)
Revenit acasă cu tricolor, cu panglici, dar mai ales cu două șiraguri de covrigi mari, am avut ce povesti copiilor din mahala cîteva zile la rînd.
Peste vre-o saptămînă se născu și frate-miu și gata fericire.... nu mai eram eu omul principal din familie, deja parcă si orce șotie era pedepsită altfel.
”Podu de flori”, cred, a pus prima cărămidă la constructia unu ”caracter” ce iubește ROMANIA și ce urăște rusia.
io, GringoLBV.
Comments
V
Vot!
Poate ca merita cateva bete de tambal in cap si cei care se considera moldoveni, nu romani!
Asta spre aducere aminte!
Frumos eveniment, am participat si eu!
Depinde de noi sa nu ramana unul singular....
v
Adevărat a înviat!
Emoționant.
Frumos articol, frumoase amintiri!
Am fost si eu acolo la Podul de flori, dar la Sculeni, din partea asta de granita, dinspre Romania. Eram un copil, aveam vreo 15 ani, nu pricepeam nimic din emotiile si lacrimile celor din jur, dar a fost tare amuzant (pentru vremea aia!) sa arunc flori in rau si sa ma minunez alaturi de alti copii despre ce au ajuns adultii sa faca.
Si tot de atunci imi amintesc ca ai mei s-au cunoscut la acel Pod de flori cu niste romani de dincolo de Prut si au ramas buni prieteni ani in sir, pana cand s-au stins (erau mai in varsta). Am facut vacante in Ungheni si Chisinau, am vizitat Baltiul de cateva ori, am strabatut multe sate la acea vreme. Era o emulatie deosebita, era o foame si o nevoie de frati si surori. Am cunoscut tineri / adolescenti, care luptasera de partea marelui URSS in Afganistan si am fost ingrozit (copil fiind) de ce-mi auzeau urechile. Am fost mandru sa-i insotesc pe fratii nostri romani de dincolo atunci cand ne-au intors vizita si au venit la Iasi. Imi amintesc ca-mi facusem bine temele si i-am plimbat prin toate (cred!) muzeele si casele memoriale din Iasi (si nu sunt putine!). Si nu voi putea sa uit niciodata cu ce-am ramas toti dupa fiecare din acele intalniri: cu sentimentul de apartenenta, de grup, de natie, de popor. Parca se mai ostoia un dor nestiut, petrecand atat de mult timp de calitate impreuna. Si cum sa nu te cutremure astfel de amintiri cand asa l-am descoperit pe Vieru, pe sotii Teodorovici, pe Botgros, etc.
Multumesc acelui Pod de flori si multumesc tuturor celor care au fost acolo la acel Pod de flori! Dar pana cand nu vom fi aceeasi tara pe harta lumii, nu trebuie sa renuntam la ideea de a construi poduri. Si nu numai de flori!
Multumesc Basarabie!
Mulțam mcatalin.. de comentariu, da mi-ai făcut pielea de găina de vre-o 4 ori pînă am citit tot mesajul.
Eu iti multumesc pentru articolul de aducere aminte! Cum se sterg din memorie amintirile cu adevarat importante din viata unui om! Uitasem complet si nici nu ma mai gandisem la acest moment ... cred ca de la articolul lui directx de acum cativa ani din eR 🙁
cred ca la acest articol facea referire colegul si prietenul meu mcatalin
http://www.erepublik.com/en/article/lacrimi-si-flori-1725994/1/20
hmm... si eu pă ăla cum de nu-l stiam??
„Era o tensiune emoțională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alții și se regăseau după ani și ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă și a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniți. Aveau mari emoții și nu îndrăzneau să facă nici o mișcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit și ceilalți. S-au întâlnit toți la mijlocul Prutului și au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut și nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioși astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei.”
Grigore Vieru
Frumos, pacat ca acum spiritu national doarme in majoritatea oamenilor de pe orice parte a prutului...
Dan Andries, spiritu ăsta exact acuma ia din nou amploare....
Comparativ cu acu 3-4 ani, cel putin s-a trimplat.
Frumos
România dodoloață!
stiu vorba asta de la bunica-mea Dumnezeu sa o ierte! "traiasca Romania Mare! Traiasca Romania dodoleata!"🙂
Acelasi sange, aceeasi tara, cu toti am fost romani odinioara.
Basarabia dintotdeauna pamant pur si sfant romanesc, asta ne este deviza indiferent de cosecinte. Pace.
v
vot
Nu cred ca ai pentru cine scrie pe aici despre asemenea chestii..))
Mai bine ai face si tu o retrospectiva a apariției, dezvoltării si decăderii EDEN-ului..))
Mult mai multi ar rămâne ahtiați..))
pe cine il intereseaza?
Cat e ceasul?
Ai povestit frumos, detaliat, aproape ca am putut trai emotiile acestui eveniment doar din ce ai scris. Felicitari!
Adevărat a înviat!
Mulțumesc pentru articol!
Adevarat a inviat!
Frumoase amintiri, frumos articol. De la mine un vot ai un "subscribe"
Adevarat a inviat!
Frumos articol bravo.
Foarte frumos!
Votat.
votat
frumoase amintiri
o7 GringoLBV
Vot.
Foarte frumos!
vot
Mi se face pielea de gaina cand citesc aceste randuri!!!!!Basarabia e Romania!!!!!!!!
Felicitari pentru articol! Foarte frumos!!!
Amintiri frumoase ce vor ramane in inimile celor care au simtit si simt romaneste !!!
Si totusi, ce-au facut tiganii cu tine timp pentru care ai cazut din vederea parintilor?
l-au schimbat cu altul😁) Asta nu-i Ion. Asta-i Gring😇))
Eu nu reusesc nicicum sa-mi amintesc ceva de pe vremea cand aveam 4-5 ani. Darmite niste chestii atat de detaliate😁
Daca stiau ai mei sa-mi traga cu niste bete de tambal peste capatana la vremea aia poate ca azi eram si eu un copil precoce ca tine, mai Gring😇))
Oricum... un eveniment plin de incarcaturi emotionale. Pacat ca s-au cam dezumflat spiritele intre timp.
Fain articol😁
pînă la evenimentu ăsta, țin minte doar cîteva frîntruri (cănd mi-au luat prima bicicletă) Apoi ceva mai multe cadre cu ”podu de flori”
De după 16 mai (cănd s-a născut frate-miu) deja tin minte aproape tot, ala era un eveniment foarte puternic,
Tin minte cum ne bucuram cu tata .. că e băiat și nu fată .. D D D
Avea m un vecin, era șef la florărie .. ne-a permis sa tăiem cîte flori vrem, tin minte, partea din spate a salonului masinii l-am umplut cu flori.. l-am dus la maternitate...
So terminat poduld e flori. Sunt 2 state cu cai diferite! Si terminati cu propaganda asta prosteasca. Imblati cu cerutul . Moldovenii nu vreu unire!
tu ori scrie în moldovneascî, ori nu-ti bate joc de Limba Română.
pai daca e moldovean...normal ca nu stie romaneste....el este o "bucata" dintre cei care nu vreau aceasta alipire...si este firesc...avand in vedere ca sunt majoritari...iar tu nu intelegi lucrul asta....si nu stiu daca ai sa intelegi vreodata
frumos articol, frumoase amintiri
Emoti la maxim!
UNIRE !
Fara cuvinte.
Mare, mare vot!
Trăiască România dodoloaţă!!!
Asa 🙂 Comenteazate🙂
Bravo!
Personal, ca roman de 25 de ani (abia aveam cativa ani la eveniment) crescut in Romania, la doar 10 km de Prut, cea mai mare dorinta e sa apuc sa vad tara reintregita.
Eh ce vremuri si ce emotii.
Pretenash...lasa amintirile si realizeaza situatia de fapt...si de drept...moldovenii, in general nu ne vor...si acest lucru ar trebui intiparit foarte bine in mintea cetatenilor de rand din Romania....daca vor cu noi...pierd enorm....atat ei cat si noi.........poate nu stii ca nici pana in prezent... Berlinul de Est nu este ca cel din Vest...si totusi...suntem in 2013....
Discrepanta...economica...politica....si mentala....fac diferenta.....si nu avem nevoie de o bucata de plumb legata de picior.
Moldovenii care doresc sa devina...romani...sunt nesemnificativi....dar mediatizati de cei ca tine....fara a gandi in perspectiva si eficient.
Ca om....ca roman...imi doresc MOLDOVA inapoi....dar gandind la rece...refuz sa cred ca aceasta este o solutie....
trage clona la culcare .... nu interesează pe nimeni părerea unei clone..