Join the new world

Cat de multa durere e prea multa durere?

Este o intrebare foarte interesanta care lanseaza un univers infinit de posibile raspunsuri. In primul rand va trebui sa ne punem de acord care este sursa, provenienta durerii,

pentru a putea continua scurta noastra 'dezbatere'.Cu ce sa incep?Cu ce tip de durere? Cu ce persectiva asupra durerii? Aceste intrebari mi le-am pus inainte sa incep.
"Cu ce sa incep" Peste prima intrebare am trecut destul de usor, hotarand sa fiu cat mai spontan , sa scriu totul spontant, din emotii proprii , cautnad un moment in care pot simti

si eu o usoara durere, chiar daca destul de tarziu in cele din urma l-am gasit.

"Ce tip de durere". Asta a fost o intrebare foarte dificila, dar in cele din urma dat fiind tema eseului , am ales durerea psihica.In toate domeniile psihicul este mult mai puternic

din punct de vedere al receptionarii impulsurilor exterioare. O durere fizica poate tine o vreme indelungata , dar o durere psihica, care poate avea originile unei udrerii fizice, in

unele cazuri, poate tine toata viata, mai ales daca este traita in vremea dezvoltarii pesonale, in vremea copilariei, dar nu neaparat in toate cazurile.

"Ce perspectiva asupra durerii". Cea mai grea intrebarte din cele trei scrise pana acum.Nu tine de faptul ca nu am inspiratie asupra alegerii ei. Greutatea adevarate este alegerea

unei dureri comune , dar despre o durere comuna nu poti scrie multe lucruri. Gandul mi-a zburat imediat la dureri provocate de cauze separate dar nu poti atinge toti oamenii cu

acestea asa ca si aceasta varanta pica. O durere publica, ceva dintr.un film? Am urmarit cateva filme cu povesti destul de dragice, dar nu vreau sa fiu critic, de filme, nu vreau ca

acesta sa fie subiectul eseului. 'O durere tabloidizata, a unei vedete'. Mda. Cred ca e primul moemnt in viata mea cand nu ma mai bucur ca sunt total dezinteresat de asa zisa lume

mondena, caci o lucrare despre durerea lor ar fi ajuns la inimile marilor mese de oameni, totusi in cadrul acestei competitii nu cred ca sunt multi oameni comuni , mai interesati de

vaita vedetei X decat de propriile probleme , de propriile greutati.Dezvoltand ideea marilor comunitatati mi-a venit ideea de a scrie despre durerea unei natiuni, comunitati. Totusi

daca o natiune sufera , sa zicem pentru o bucata de pamant, o alta natiune sau un alt grup de oameni se bucura , cu alte cuvinte o parte intodeauna va fi trista , iar cealalt

abucuroasa. Pentru cei catva care au intrat putin in ceata voi da 2-3 exemple. Romanii si rusii din Republica moldova in cazul reintregirii Romaniei, albanezii si sarbii din asa zis

stat Kosovo in cazul separarii de Serbia. Nu doresc sa continui aceasta tema, nu face obiectul textului.

Din pacate nu am reusit sa cad de acord cu mine insumi asupra unui tip de durere,asadar voi scrie despre durerea psihica generala, din cat mai multe puncte de vedere, speranad sa acopar cat mai mult din infinitul de posibilitati care le am la dispozitie.Va voi da explemple de 2-3 cazuri in care pentru oamenii respectivi "durerea era prea multa durere". Ca un mic cuprins ideile principale vor fi : atungerea bunastarii materiale extreme, atingerea bunastarii din toate punctele de vedere, ajungerea in rai.
Nu voi detalia foarte mult fiecare 'caz'. Toti cei care citesc acest text trebuie sa inteleaga ca durerea la apogeul ei, momentul cand "durerea e prea multa durere" depinde de punctul devedere al fiecaruia.
Pentru primul caz si anume atingerea bunastarii materiale pute nota sute de cazuri de actori, scriitori, oameni de afaceri care si-au curmat viata din cauza depresiei. Din pacate au inteles prea tarziu ca banii nu aduc fericirea. Pentru majoritatea dintre ei neimplinerea sufleteasca, era cea mai mare durere.
Pentru cazul secund voi da exemplu acea categorie de oameni cu familie bani si tot ce doresc care ating faze 'culminante' ale depresiei datorita rutinei, si a lipsei de motivatia la asa zisa 'tragere de inima'. Desi in ochii oamenilor de rand au dragoste, bani si tot ce si-ar putea ei dori, firea acelor oameni nu mai poate fi sadisfacuta de aceasta lume, asa ca aleg sa treaca la urmatoarea destinatie. Pentru ei insasi viata este apogeul durerii.

Ultimul caz pe care doresc sa il dezbat probabil ca este si cel mai abigu pentru multi dintre voi si anume, 'ajungerea in rai'. Foarte multa lume asociaza raiului starea de perfectiune, ceea ce in opinia mea nu e niciodata un adevar universal valabil. Povestioara de care ma leg este cea a unui baietel, print a unui regat, care cand era mic a fost salvat de supusii tatalui sau in moemntul in care inamicii au patruns in sala tronului. Dupa o copilarie mizera isi recladeste imperiul. In cele din urma a fost rapus, nu de sabie ci de batranete. Legenda ne spune ca 'a aterizat' la o coada imensa unde oamenii asteptau judecata de apoi.Neavand frica a inceput sa treaca pe langa oameni spre 'sala cea mare'. Ajuns in fata s-a intalnit cu cele 2 extreme ale universului. Fara sa stea pe gnaduri i-a amenintat si a spus ca oiunde ar ajunge v-a lupta pentru a ajunge sa domine si Raiul si Iadul, fiind creatura perfecta. In acel moment Dumnezeul in trimisese din fata lui intr.un loc mancare, bautura si tot ce putea pofti sufletul unui om din acea vreme. Un singur lucru lipsea, suflarea de Om. Ajunsese rege pe un pamant roditor si imbelsugat, dar un Rege fara slujitori, rege care se conduce doar pe sine insusi. Dumenzeu a considerat ca pentru acest barbat aceasta este cea mai mare durere care i-o poate cauza.

Asadar sper ca mi-am facut punctul de vedere destul de clar, in opinia mea durerea insuportabila poate fi atinsa in orice conditii , in orice directie,si in orice sens. Totul depinde de temperament si de idealul tau in viata. Daca e prea mic cand il atingi, simti ca viata nu mai are rost. Daca e prea mare vei trai o viata in chin , in munca ,uitand sa te bucuri. Eh... o opinie personala care poate nu e foarte interesanta pentru prea multa lume e ca 'doza de durere maxima' este atunci cand nu ai un ideal in viata, un tel.