Join the new world

Fluier din os



Mari iubitori de muzică, după numeroare mărturii antice, Traco -Frigienii au impus anumite moduri muzicale.
Tracii au lăsat moștenire fluierul, la fel ca și buciumul și tobele.
Instrument pe care îl întâlnim pe tot cuprinsul spațiului tracic. Fluierul ocupă un loc aparte în spiritualitatea poporului român. Este cel mai apropiat sufletului omului din popor fie el tânăr sau batrân, păstor sau agricultor.
Cu ajutorul lui omul și-a manifestat sensibilitatea față de natură, a imitat ciripitul păsărelor, murmurul apelor și și-a cântat dorul.




Fluierul – unul din cele mai răspândite instrumente populare moldoveneşti care constă dintr-un tub mic de lemn cu câteva găuri. Anume cu acest tub se identifică în basmele populare moldoveneşti capacitatea magică a omului de a acţiona asupra forţelor ostile focul ce sa dezlănţit, de a îmblânzi animalele sălbatice, de a lupta cu răul spre triumful binelui. Fluierul are o mulţime de variante de diferite mărimi, cu don sau fără don cu un număr variat de găuri sau fără ele, cum e tilinca sau de dimensiuni mai mari cum e cavalul. O altă variantă a fluierului cândva larg răspândită era fluierul îngemănat compus din două tuburi paralele fixate unul de altul la care se putea cânta cu note duble. Fluierul rămâne un instrument melodic pe o singură voce care se foloseşte şi ca instrument solistic în cadrul orchestrei de muzică populară. În timpurile trecute la fluier se practica cântatul pe două voci de tipul polifoniei burdonice, când interpretul îşi însoţea cântecul cu un sunet reţinut, care reprodus de gât, crea fondul pentru desfăşurarea melodiei.
Acustica tubului sonor. Cauza apariţiei vibraţiilor coloanei de aer din fluier e schimbarea mişcării şi formarea stratului de aer provocat de lovitura coloanei de aer de margine (limba fluierului) prin vibraţia anciei (la cimpoi, taragot, drâmbă şi baian). În consecinţă scurgerea iniţială, simplă, liniară a aerului se transformă în una turbinară şi în tubul instrumentului se formează nişte unde logitudinale, care produc efectul sonor de o anumită frecvenţă şi care depind de intensitatea aerului suflat. Undele amintite se răspândesc în toată lungimea coloanei de aer, iar ajungând la capătul ei se răsfrâng în direcţie opusă. În cazul primului grad de intensitate în tub i-au naştere vibraţii longitudionale cu snop la capetele ei şi cu un nod la mijloc, formează două sferturi de undă care reproduc sunetul principal al instrumentului. Lungimea undei sunetului de bază al fluierului e aproximativ egală cu lungimea instrumentului înmulţită la doi. Legităţile acustice referitoare la fluier permit să reproducem la acest instrumet toate suntele armonioase începând cu cel de bază. Frecvenţa sunetului de bază poate fi exprimat prin următoarea formulă: F=C/2L, unde F este numărul de vibraţii pe secundă, C – viteza mişcării undelor sonore în mediul gazos şi L – lungimea tubului fluierului. La al doilea grad de intensitate a suflării frecvenţa vibraţiilor se dublează la capete şi la mijlocul tubului apar snopuri, iar pe intervalul primului şi a celui de-al treilea sfert din lungimea tubului – noduri. În aceste condiţii în tub se formează patru sferturi de undă şi frecvenţa sunetului va corespunde următoarei formule: F=C/2L. Cu ridicarea treptată a intensităţii suflării aerului ajungem la a treia fază a procesului vibrator, care duce la o nouă mărire a frecvenţei şi la formarea a şase sferturi ce emit sunetului exprimat prin formula F=3 C/2L. După cum e ştiut, lungimea undei de aer întrece puţin lungimea tubului. Prin urmare, snopurile nu se formează exact la capătul lui, ci la un anumit interval, care se numeşte corecţia „K”. La instrumentele fără găuri digitale se deosebesc doua feluri de corecţii: corecţia la margine „K” şi corecţia la capăt „K”. Suma lor constituie corecţia „X” sau K/x= K/h+ K/k. Astfel pentru calcularea mărimelor undei se aplică următoarea formulă: X/2= L+ K/X, iar calcularea frecvenţei sunetului se efectuează după formula X= C/2 (L+ K/x). Practic suma corecţiilor este egală cu 1,66 „D” din diametrul interior al tubului. Pentru modificarea condiţilor acustice de formare a coloanei de aer fluerul este înzestrat cu găuri digitale, datorită cărora în timpul executării melodiei coloana de aer poate fi micşorată sau mărită după proporţile de frecvenţă ale gamei diatonice sau cromatice. Fluierul reprezintă în sine un tub cilindric cu un anumit număr de găuri digitale şi e de două feluri: cu dispozitiv de fluerat şi fără dispozitiv.
Dispozitivul de fluierat. Dispozitivul de fluerat e compus din dopul cilindric de lemn cu o lungime de 15-25 mm, trunchiat pe verticală şi montat în capătul de sus al tubului. Între partea trunchiată a dopului şi peretele tubului se formează un canal de suflare a aerului. La o distanţă egală cu lungimea dopului e tăiată o gaură dreptunghiulară, capătul ascuţit al căreia serveşte pentru despicarea şuvoiului de aer suflat şi se numeşte dinte sau ancie. Lăţimea canalului de suflare şi a găurii de fluerat trebuie să fie egale. Se cere de asemeanea ca ele să fie construite astfel ca şuvoiul de aer, ce cade pe tăiş, să se împartă în două, făcînd să vibreze coloana de aer în corpul fluierului. În prezent se produc fluiere în şapte game: do, re, mi bemol, fa, sol la, si bemol. Instrumentele în gamele do şi re se fac atît cu acordarea diatonică cît şi cu cea cromatică. Fluierul diatonic cu dispozitiv de fluerat are 6 găuri digitale, iar cel fără acest dispozitiv are 7 găuri. Fluierul cromatic e înzestrat cu 9, 10 găuri digitale, excepţie face doar instrumentul în gama re, care e cu 9 găuri. Fluierul cromatic în do major fără dispozitiv de fluierat, elaborat de P. Zaharia are 10 găuri digitale, dintre care 7 sunt destinate, iar 4 pentru reproducerea sunetelor cromatice. Unele instrumente, ca cele în gama do, re, mi bemol, sol şi la sunt de lungimi diferite, de la 236 pînă la 350 mm şi de la 398 pînă la 755 mm. În primul caz poartă denumirea de fluer, iar în cel de-al doilea – de caval. Fluierele şi cavalurile se fac din lemn uscat, ţinut nu mai puţin de 3, 4 ani. Cele mai bune sunt lemnul roşu şi cel negru, arţarul, fagul, părul, socul şi bambusul. În ultima vreme fluierele şi cavalurile se fabrică şi din mase plastice.

Sursa - CHIŞINĂU MUZICAL
BLOGUL BIBLIOTECII DE ARTE "TUDOR ARGHEZI"

Enjoy the eRepublik