Tratat științific despre natura trenurilor
wowotzange
Disclaimăr: Articolul a fost scris acum un an și jumătate, pe când mergeam spre Cluj și de acolo spre meet-ul internațional Erep de la Timișoara. Vivi e visual_vampire. Asta în caz că vă întrebați care e legătura cu jocul.
04.07.2012
Dâ-dâng, dâ-dâng, dâ-dâng
Iubesc trenurile. Doamne, le ador.
N-am mai mers cu trenul de un an și ăla nici măcar nu era un tren din România, iar după
cum vom afla pe parcurs, asta nu se pune cu adevărat, trenurile noastre având un spirit aparte, care nu se regăsește și la alte specii decât cele autohtone.
Cred că nu am mai fost cu trenul în România de aproape doi ani. Uitasem cum e.
Când am urcat azi dimineață în tren, ca de obicei în ultima clipă, am început să zâmbesc. Un rapid de soi comun, cu geamurile murdare, dar care nu miroase nașpa. E foarte important la un tren să nu miroasă nașpa. Nu are compartimente din acelea de șase sau opt locuri, ci mai mari, în care încape mai multă lume. Și direcția e potrivită: Cluj-Napoca. E foarte importantă direcția în care merge un tren. Vivi zicea aseară că trenurile spre Cluj sunt pline de intelectuali. Eh, nici chiar așa, dar măcar am parte de oameni liniștiți care nu distrug aura trenului meu frumos. De ce fel de oameni dai depinde în general de direcția în care merge trenul. Și de noroc. Dar spre Ardeal în sus nu prea ai cum să ai ghinion. Bucureștenii sălbatici și plini de ei folosesc îndeosebi mașina. Iar masele de tineri care se duc la mare au ușor alt sens de mers.
Așa că rămân eu cu oamenii mișto cu accent ardelenesc și cu trenul meu frumos.
Trenurile fac parte din categoria locurilor magice, alături de biblioteci, poduri, peșteri, culoare secrete și locuri încadrate de ziduri de piatră. Emană o aură, sunt un loc – dar nu chiar un loc – de trecere. Dâ-dâng, dâ-dâng, dâ-dâng
Am plâns de câteva ori în viața mea lipsa unui teleportator. E, ce-i drept, folositor în cazurile extreme, dar are și efecte adverse grave. Dacă nu ar mai exista călătoria, trecerea dintr-un loc într-altul, așteptarea și distanța, atunci ar dispărea prin definiție și apropierea. Tânjim după teleportare pentru a atinge apropierea – dar cum am putea vreodată să o mai apreciem pe aceasta din urmă dacă nu ar trebui să o câștigăm. Apropierea este în mod inevitabil un proces. Ne apropiem, ne atragem. Spațiul dintre noi – cu cât devine mai mic – cu atât se saturează de sentimente și dorințe comprimate. Apoi urmează atingerea, efectul direct al apropierii. Dar gândiți-vă cum ar fi dacă n-ar mai exista distanța. Distanța este prin definiție un lucru rău (cu excepțiile de rigoare), dar insăși existența ei ne permite să o combatem. Numiți-mi un lucru care poate exista fără opusul lui?! Cum am face distanța să dispară și ne-am apropia, dacă ea nu ar exista în primul rând? Dacă am fi lipiți, cum ne-am mai bucura de apropiere? Nu am fost niciodată o adeptă a extremelor; lucrurile trebuie să exista în echilibru.
Mașinile mă fac irascibilă. N-au aură. (În plus, ziceam mai devreme că este foarte important ca un tren să nu miroasă nașpa – ei bine, mașinile miros mai rău decât ultimul Personal născut în „anii de aur“.) Studiile sugerează că are legătură cu numărul limitat de locuri. Și de faptul că ai numai tovarăși de călătorie cunoscuți, pe lânga că sunt puțini. O mașină face ce vrei tu, cu cine vrei tu și când vrei tu. Ii lipsește foarte mult din caracterul de proces de apropiere pentru că aduci prea mult cu tine și ai prea multe sub control. Ideea e să pleci dintr-un loc, să acumulezi pe drum și să ajungi schimbat la destinație.
Deși în urma acestei afirmații, prietena mea cea mai bună probabil că mă va constrânge la o încercare, aș vrea să scot în evidență faptul că autostopul nu intră în aceeași categorie ca mașina. Este cu totul altceva. Neprevăzutul, opririle, oamenii noi, se încadrează toate în procesul natural de apropiere și adaptare.
Schimbarea înseamnă adaptare, pentru că așa cum două locuri de pe Pământ nu sunt la fel, așa nici reacția ta și atitudinea ta față de ele nu trebuie să fie aceeași.
Și mai e și avionul. Avionul are farmec și oameni cât se poate de interesanți, aproape compensează cu durata scurtă a călătoriei. Mă refer bineînțeles la avioanele de distanță scurtă, sunt convinsă că în cele de distanță lungă se creează o atmosferă asemănătoare cu cea dintr-un tren. Dar nu vorbim despre avioane astăzi.
Nimic nu se compară cu trenurile.
Urci în ele, de obicei dimineața devreme când aerul nu este înca ticsit de grijile zilei expirate în aer de restul oamenilor care trebuie să se ducă la serviciu. Aștepți cu o emoție copilăroasă să pornească. Dâ-dâng, dâ-dâng, dâ-dâng. Te leagănă și îți cântă. Se termină orașul și încep să-ți apară câmpuri în față. Îmi plac câmpurile când sunt verzi și galbene sau maro. Și pădurile din zare. E libertatea de a nu avea obstacole la orizont, de a nu trebui să stai la stopuri, sau să auzi oameni purtând conversații superficiale și dând claxoane. Aș coborî și le-aș lua la picior. M-aș duce încontinuu în zare să văd unde se termină. Și nu s-ar termina niciodată. M-ar pișca iarba înaltă de picioare, m-ar arde soarele și aș face baie în râu. Și așa trenul merge și se leagănă iar gândul îți rătăcește pe cărările din zare. Te detașezi, te calmezi și te schimbi. Mersul cu trenul în condiții optime te face mai bun. Și mai fericit. Cred că dacă aș merge în fiecare zi cu trenul nu aș mai fi niciodată tristă. Sau poate că și-ar pierde farmecul cu vremea, dar mi-e imposibil să cred asta acum.
Aș mai avea multe de spus despre trenuri, dar altă caracteristică a personalității lor este că nu au toate prize funcționale. În plus, liniștea începe să fie spartă de limbarița unei tanti care stă pe diagonală de mine; trebuie să îmi pun căștile în urechi. Și nu aș putea să scriu despre trenuri ascultând altceva decât muzica lor: dâ-dâng, dâ-dâng, dâ-dâng.
Comments
tata era ceferist.A inceput pe locomotivele cu abur.
In copilarie, am fost cu el ,,la drum"
Ma urmareste si acum mirosul carbunilor si aroma de paine picurata cu slana coapta
la gura cazanului...
Mai tarziu, locomotiva electrica. Nu mi-a placut
ori poate crescusem prea deodata...
Calatoria cu trenul Cluj-Napoca-Bucuresti sau invers este un real cosmar. Deci Wowo, admir optimismul tau debordant, dar la fiecare calatorie cu trenul pe ruta aceasta m-am intrebat DE CE, DE CE TRENUL? Raspunsul era unul singur de fiecare data: dintr-o doza inexplicabila de masochism pur.
Urmatoarea calatorie o voi face cu autocarul.
trenul pentru ca nu isi permite cu masina. N-are nici bani de benzina
[removed]
subscriu: trenul de la Buc la Cluj nu e de succes(wowo chapeau bas pentru cutezanta) 🙂
ideal : autocar...da viss
Tratat empiric despre trenurile din România:
1. Caniculă: se închid tronsoane sau se circulă cu viteză extrem de redusă (întârzieri)
2. Troiene de zăpadă: se închid tronsoane sau se circulă cu viteză extrem de redusă (întârzieri)
3. Inundaţii: se închid tronsoane sau se circulă cu viteză extrem de redusă (întârzieri)
4. Altfel: întârzieri sau ocazional, ca găina fără cap, se ajunge la timp (dubios)
Despre mirosuri nu pot spune decât că circuli prea rar cu trenurile sau nu te urci în maşinile care trebuie. 😁
Frumos articol. Eu ii dau dreptate - are un farmec aparte calatoria cu trenul; te scoate din rutina.
Si ce daca are intarzieri - ala noi (romanii) a merge cu trenul inseamna a te imbarca pentru o aventura.
In fiecare an mi-am propus o plimbare cu trenu, dar... am ramas doar cu ideea 🙂
Totusi concediile le fac impreuna cu alti prieteni in natura, departe de civilizatia moderna ... offroad prin Muntii Maramuresului, Rodnei, Rarau, Retezat, Apuseni si alte zone superbe... "unde mana omului nu a pus niciodata piciorul" 🙂
dâ-dâng, dâ-dâng, dâ-dâng
> 😘 🙂 😘 ** 🙂 😘 ***
placut mult 😘 :
" [...] Tânjim după teleportare pentru a atinge apropierea – dar cum am putea vreodată să o mai apreciem pe aceasta din urmă dacă nu ar trebui să o câștigăm. [...] "
trenuruile ciu ciu ciu sunt mai misto decat cele Dâ-dâng, dâ-dâng, dâ-dâng
si alea puf puf puf nu's misto?
orice, dar nu dang, dang 😁
eeeii, dark-nk... vezi ca nu stii? era dâ-dâng, dâ-dâng, dâ-dâng 🙂 😛 nu dang dang 🙂 ))
puf puf sunt in desene animate😁)
Ciu-ciu n-are treaba cu dang-dang 😃
sigur ca da, pista2... 🙂 si "trenuruile ciu ciu ciu" tot de acolo sunt 😛
eu sunt de parerere ca trenurile cu ":nF unF unF" sunt cele mai bune
http://prntscr.com/2few9x
frumos scris. m-a emotionat mult romantismul de mult pierdut al feciarelor de altadata. ultima oara cand m-am urcat in tren nu voiam sa merg nicaieri. alergam dupa o fecioara iar odata ajunsi la destinatie am luat alt tren sa fac cale intoarsa pana unde imi lasasem masina xD.
ca sa descriu articolul de mai sus pe scurt: oda trenului! as zice. frumos, demodat si ... repet, romantic. votez cu placere
dap - una dintre amintirile frumoase ale adolescentei mele 😁
eu nu aveam masina si culmea nu am avut nici bani de nas la intoarcere!
Fain :}
Dar ca sa va aduc cu picioarele pe pamant :{, nebunii astia au votat autostopul ca fiind ilegal!
O tara frumoasa, ar zice unii, pacat ca-i locuita...
nu l-au votat. aveau de gand. dar nu o sa se intample niciodata, stai calm. iar cand se va intampla, declar solemn ca sunt prima care arunca cu pietre in guvern 😛
nu autostopul ci plata pt asta. daca vrea omul sa te duca fara bani, bucuria amandurora 🙂
Iti dai seama ca ar fi amendat pe toata lumea, altfel toti ar fi declarat ca nu s-au dat bani :}
Eu încă nu am luat bani de la nimeni...
Şi am dus destui oameni la Cluj şi de la Cluj...
Şi îi bucuria mea şi uimire+supărare+wtf din partea lor 😁
trenul e tren. 🙂
"oamenii misto cu accent ardelenesc"
(care vorbesc tiganeste)
Dacă tăceai.....
nu puteam sa nu remarc tampenia aia
Report for racism
pai wowosange foloseste cuvinte tiganesti in articol, pentru a ii descrie pe ardeleni.
citeste si tu Articolul
ah, iar Tiganeste este o limba ca oricare alta. Vorbita de tigani, un grup etnic. Nu e un concept derogatoriu. Asa ca degeaba ai dat report.
report pt insulta - ai pocit numele lui wowotzange
Trebuia sa comenteze ZmeuNY, acest player non-arzoic : )
zmeule - hai tata e sfarsit de an - fa si tu un efort sa nu te mai contrezi cu lumea
oamenii sunt diferiti si ca infatisare si ca idei...sa nu mai vorbim de sisteme de valori ...asa ca da-i pace
[removed]
ptr romanta un mare vot!
o7
eu sunt usor nostalgic dupa vremurile cand mergeam destul de des cu trenul la munte, acasa la Bv, etc. Era o experienta culturla interesanta, de la ingrozitor la sublim 😃
Wowotzange foarte frumos articolul. Felicitari, ai reusit sa transmiti emotie.
OFF: Zmeule....tu mai bine taceai. Oriunde mergi in europa exista doua tipuri de romani....ardeleni si restul...no offence.
nu stiu, si NU inteleg la ce te referi.
eu personal nu cred ca exista romani mai "cu motz" ca altii
toti sunt romani, si fiecare, indiferent de regiune, oras, sau cartier, au personalitatile si caracteristicile lor.
Cei care s-au plimbat prin europa stiu despre ce vorbesc. Nu are rost sa dezvoltam subiectul pentru ca nu vreau sa supar sau sa jignesc pe nimeni. Ce am afirmat e perceptia strainilor despre romania. Si nu stiu din auzite ci din ce am trait pe pielea mea. An nou fericit tuturor!
nu am trait niciodata in Europa sa stiu cum e.
comentariul meu se referea la ce a scris autorul, si cum i-a descris pe ardeleni cu un adjectiv in limba tiganeasca
aia era tot
Am vazut ca ai rectificat. Din primul comentariu se intelegea cu totul altceva. 🙂
[removed]
Maxim de penibila afirmatia ta cu "ardelenii si restul", are o contradictie in sine pe care, daca erai ce vrei sa pari, o sesizai 🙁
Mugur....asa cum am zis nu are rost sa povestim. Am mai spus...nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar asta e perceptia europenilor despre noi. Nu are rost sa mai dezvoltam subiectul....mergi sa te angajezi in italia sau spania si mai vorbim dupa. An nou fericit!
An nou fericit si tie. Nu merg sa ma angajez nicaieri, ca am avut destul curaj, creier si noroc sa fiu cel care angajeaza. Dar am contracte cu vreo 53 de tari si nici un partener nu m-a intrebat daca sunt ardelean, moldovean sau muntean 🙂
Bravo tie. Eu am pornit de jos...si am avut destul curaj sa ma iau si sa ma plimb prin europa. Perceptia generala este ca ardelenii sunt mai seriosi...si sincer am muncit 4 ani in ca***ul ala de oras numit Bucuresti....si in afara de tepe nu am primit altceva....asa ca ma scuzi daca am o parere "foarte buna" despre Bucuresti 🙂 Asta te rog sa o iei ca pe o experienta personala a mea 🙂
Si mie-mi plac trenurile, de toate felurile. Apreciez cum transformam o chestie de regula mocicosa, poate si cu un pic de putiosag, intr-un vehicul cinas si romantic care ne duce spre ceva drag. Astfel, chiar nu mai conteaza conditiile.