Sa ne vedem cu bine ! [final]

Day 2,134, 12:26 • Published in Switzerland Romania • by Ivana Ika

(for the last time)

Salutare tuturor,

Nu prea sunt eu aceea care se pricepe la scris, dar totusi as vrea sa incerc sa-mi pun o parte din ganduri in acest articol, in acest ultim articol. Nu are rost sa incep sa va spun de ce ma las, dar ar fi bine de precizat ca intr-un fel sau altul, ar cam fi momentul sa pun stop acestui joc. Stiu ca am mai avut perioade (vreo 2) de genul asta, dar acum este altfel. Am ajuns la concluzia ca indiferent ca eram doar 2 clicker in ultima perioada, jocul tot imi manca timp. Timp care il pot utiliza si altfel, nu doar stand in fata PCului pentru o lupta, sau nu stiu ce misiune. Da, am investit foarte mult timp in joc in perioada cand eram (foarte!) activa, si nu voi regreta niciodata, doar ca totul trebuie sa aiba si un sfarsit.
Dar, hai sa va zic in primul rand cateva lucruri despre mine, asta daca nu stiti cumva. Pentru cei care nu ma cunosc, numele meu este Andreea, sunt din Constanta si joc acest joc minunat de mai bine de 4 ani si jumatate (😮). Nici mie nu imi vine sa cred ca am putut sa fiu atat de mult timp intr-un joc, dar nu jocul m-a tinut aici, ci persoanele care le-am cunoscut prin intermediul acestui joc. Persoane pe care le-am cunoscut in viata reala si cu care ma voi intalni cu drag de fiecare data cand o sa fie ocazia. In joc, sunt fost comandant al unitatii mele de suflet Praetorian Guard, prima si ultima unitate in care am fost, iar comanda unitatii am avut-o pentru mai bine de 3 ani. M-am implicat doar pe partea militara, iar acele cateva medalii de congresswoman au fost luate pe vremea cand jocul era altceva.
Nu o sa incep sa vorbesc de momentele mai putin placute avute in acest joc, cu toate ca si acestea au fost destule, dar atat timp cat am avut ce sa invatam din orice experienta, inseamna ca am mai castigat ceva. In schimb, o sa vreau sa imi aduc aminte de perioadele cand solda era tot ce conta, sedintele pe SMR, salariile soldatilor, certurile imprevizibile, luptele la ordin, defilarile alaturi de GN sau alaturi de unitatile care organizau defilari din diferite motive, listele de angajati, documente in excell si formulare, ‘drag and drop’ de care fugeau toti comandantii, cele 2 schimbari drastice ale jocului, discutiile interminabile pe chat si voia buna cu care ne umpleam.
Sau de momentele de dupa joc: aniversarea PG a 2 ani de la infiintareorganizata la Predeal alaturi de oamenii mei dragi sau prima intalnire de la Bucuresti, intalnirea de la Timisoara , summit-ul din iarna , sau nenumaratele intalniri de la Constanta cu pozele aferente. De aceste momente o sa imi aduc aminte, chiar daca totul a plecat de la un joc. Ok, un joc, dar totusi relatiile , fie ele bune sau rele, s-au creat intre acele persoane din spatele unor usere.
Momentele bune au fost mult mai multe, am intalnit oameni cu totul si totul speciali incepand cu dragii mei prieteni din PG si continuand cu cei care vin la intalniri dintr-un oras in altul, sau chiar si cei cu care am discutat pe chat in atatea nopti chiar daca nu i-am vazut vreodata. Sunt oameni cu care oricum o sa tin legatura, pentru ca nu jocul era cel care ne ‘impunea’ sa iesim la o bere / sa stam de vorba.

Concluzie: Va multumesc tuturor pentru cei aproape 5 ani de munca, lupte, distractii si voie buna.

Asa ca dragii mei, acestea fiind spuse eu va urez o seara minunata, spor la joc in continuare si sa ne vedem cu bine.

Hell yeah ...