Join the new world

Cuvant inainte...

Cititorule,
Iata ca ai in mana primul numar al publicatiei "Ghilotina". De ce ghilotina? poate intrebi. Nu, nu vreau sa tai capul nimanui 🙂, doar ca uneori, cuvintele pot rani mai rau chiar decat taisul unei sabii...sau al unei ghilotine.
Publicatia de fata are un caracter divers; voi scrie ce cred de cuviinta si doar atunci cand voi avea timp si teme de dezbatut.
Pentru inceput, va voi nara o poveste. Nu stiu cati dintre voi (mai) apreciaza povestile dar macar cativa daca aveti rabdarea sa cititi pana la capat. Orice poveste, in general, e inspirata si din fapte reale, are si fictiune, iar cea de fata incepe cam asa...

"A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nici ca s-ar povesti...
Un imperiu numit Imperiul Roman. Odata cea mai de temut natiune dintre toate natiunile, din trecutele zile de glorie ale sale ramasese doar numele de imperiu. Fostele colonii, vecinii se intarisera intre timp si amenintau granitele statului, legaturile cu aliatii slabisera considerabil iar Romania devenise o umbra a ceea ce era odata. Cu toate acestea, printre locuitori parca se mai simtea speranta la gandul ca "vom mai fi ce-am fost o data, si mai mult de-atat, chiar"...
In aceste tinuturi, candva pe la sfarsitul unui obscur secol VIII, in timpul domniei regelui Andyr, se nastea un baiat, sa-i spunem Franz.
De cum a facut ochi, a incercat sa mearga singur, ignorand parca tutorialele dadacelor. Vedea mamele care alapteaza nou-nascutii, alaturi de furnizorii de paine care donau zilnic food de q1 copiilor sub 15 ani. Era oare aceasta lume in care pasise una chiar asa de prietenoasa pe cum pare? Sau oare atentia sporita care era acordata noilor-nascuti era vitala pentru perpetuarea speciei si a rasei? Cei batrani puneau pret pe vietile tinere, caci fara acestea, ei vor ramane curand in stagnare, in continua imbatranire, si cu totii stim ce urmeaza dupa imbatranire... In jurul sau, alti copii mai ghinionisti nu rezistau. Un doctor, in incercarea esuata de a resuscita un bebelus, isi pleaca capul in pamant..."Inca unul..." Si totusi, el era printre cei care supravietuisera primelor semne de boala. Ori ca avea un sistem imunitar mai puternic ori el chiar avea un destin de urmat. Dar ce il adusese pe el in aceasta lume? Care era scopul sau in viata? Era el cel care va readuce natiunea din nou pe culmile gloriei apuse? Era cumva menit sa fie soldatul necunoscut? Sau era piaza rea, care urma sa aduca nenorociri tarii in care s-a nascut?...
Cu primii 5 lei pe care ii primise ca orisice copil, se duse pana la cel mai cochet apropiat magazin sa-si cumpere o paine. Pe drum, gasise pe jos un ziar. Il lua si il citi. "Stirile zilei: Excelenta sa, Andyr, raspunde ferm la declaratiile omologului sau moldovean, principele Maniu." Brusc, in el starni interesul pentru a afla mai multe. Vroia sa stie cat mai mult, sa cunoasca istorie, geografie, politica si alte stiinte ale caror taine ii erau ascunse. La fiecare strada pe care mergea erau afisate bannere, diferite reclame care iti luau ochii. Toate l-ar fi atras (Matza Party, Uniunea Gamerilor Democrati, Partidul Romania Mare...) dar asupra unuia se oprise in mod special. Simtea o chemare, de undeva de sus, poate, de la ingerul pazitor, un nume de arhanghel, care probabil ii era si patron. "Cand ma voi face mare, ma voi inscrie in partidul eLegiunii" visa el si isi continua drumul, cu stangaciile inerente varstei, manat fiind de setea de cunoastere.
Intra intr-o sala la discutii, poate-poate mai afla cate ceva nou si util. Camera de chat national.
Aici se imprieteni cu un alt baiat, de varsta apropiata.
- Salut. E prima data cand intru si eu aici.
- Salut. Eu sunt Lorin.
- Eu sunt Franz.
- Franz? Ce natie esti ca asta nu pare un nume de-al locului?
- Sunt roman. 🙂
- Si, cati ani ai?
- Eu 4. Tu?
- 5.
- Cam ce lucruri noi poti face o data ce implinesti 5 ani?
- Pai, te poti inrola in armata...GN.
- Garda Nationala?
- Exact. Toti si-au inceput acolo cariera de militar. Eu acum astept sa implinesc 6 ani si poate imi voi cumpara o casa din primii 5 bani de aur primiti.
- Succes iti doresc, zise el si se tot gandea la ceea ce auzise despre Garda Nationala. "Probabil este o etapa obligatorie in procesul de a deveni cetatean"

Si iata ca Franz al nostru implinise varsta necesara sa fie recrutat in armata. Merse la adresa mentionata intr-unul din ziarele care faceau promovare la recrutari si ajunsese la Sediul Central al Garzii Nationale Romane. Regiunea unde era el repartizat avea ca simbol totemic acvila.
Aici, un om in uniforma se pare ca primea ordinele de sus.
- Apel catre toate unitatile. Frontul bulgaresc va ceda. Suntem in inferioritate. Strangeti tot ce puteti, luptati cat se mai poate, ca apoi sa ne retragem organizat la Nordul Dunarii, unde ne vom regrupa.
- Si n-am primit nici un ajutor aliat, inca?
- Nu considerabil. Fortele inamice, in schimb au primit ajutor de la rusi si maghiari. Sansele de izbanda sunt minime.
- OK. Vom trimite ordinele mai departe.
Tocmai cand convorbirea se incheiase, Franz intrase in incinta GN-T.
- Buna ziua.
- Salut.
- Am fost indrumat aici pentru inscrierea in Garda Nationala.
- Ai venit unde trebuie. Eu sunt comandantul. Completeaza aici formularele ca sa te trecem in evidenta si mai uita-te pe hartiile astea. Regulamentul de ordine interioara.
- Si acum?
- Atat. Bun venit in GN-T! ii urase comandantul, in aplauzele noilor colegi. De-acum va trebui sa porti uniforma unitatii. Este obligatorie si toti suntem mandri ca o purtam.
- In plus de asta, arata misto cand defilam, adauga un camarad de colo.
Franz fusese astfel inrolat in armata. Regreta putin ca trebuia sa-si schimbe hainele, dar oricum, noua uniforma ii placea mai mult decat toalele pe care le avea de cand se stia.
Insa periplul sau nu se oprea aici, caci in curand, urma sa ia parte la prima sa lupta..."