La mare

Day 3,211, 03:15 • Published in Romania Romania • by direct x
pe coastă

Merg și anul ăsta, unde am fost și anul trecut, cazarea la aceeași vilă, anul ăsta am stat cu don cumnatu, la un apartament. Super cazarea și condițiile, 100 ron/zi la sfârșit de Iulie.

Decretez că mi s-a făcut deja dor de starea aia de amorțeală pe care o am când merg la mare. 10-12 beri/zi repartizate judicios, cu năniță la prânz după păpică și duș, un sentiment de lehuză...

Îmi fac planul... la 6:30 cu Radu, cumnatu la plajă, prima baie în mare, nu mă vede soția până unde merg, etc...

Prima zi. Apa mării era ca într-un lac. Valuri de 20 de cm la mal. Piece of cake îmi spun. Plaja mare din Mangalia, (extraordinar de bine întreținută, nu tu alge, nisip fin greblat în fiecare noapte, lucru bun).

Mă avânt în mare 100 m, 150m, 200m, ținteam baliza de la 1km juma de anul trecut.
Ies din perimetrul plajei și stafilopozilor. Mai fac 30-50m. Mă izbește un curent de apă rece și repede de mă bagă sub apă. Parcă înnotam într-un Siret învolburat. Și al naibii de rece. Mă uit spre mal, cumnatu era în picioare și gesticula. Mi-am încrucișat mâinile și i-am arătat direcția de înnot: paralel cu țărmul. Înnot spre șantierul naval. Curentul era extrem de puternic, înnotam cam cu 10-15 km/h. În dreapta, numai stafilopozi. Îmi era frică că mă zdrobește marea de ei.

Trec de deschiderea la mare a portului, eram vânăt la față, îmi era extrem de frig, la un moment dat, constat că viteza îmi scade, și merg spre dreapta ca un nebun. Reușesc să prind intrarea în port la capătul ei, și temperatura apei revine la normal, înnot și ajung la mal. Ies și vomit. Nevasta nu a aflat de asta. După, nu i-am mai dat și nici în viitor n-o să-i mai dau motive. M-a bifat Dumnezeu de două ori cu aceeași tâmpenie. E suficient.

Am mai pățit chestia asta în 1999 la Costinești, dar apa care m-a luat n-a fost la fel de rece. Nu știu ce m-a salvat atunci. Probabil faptul că eram cu 17 ani mai tânăr. Acum, închideam ochii și le vedeam pe Cris și pe Dia în negru, jelindu-mă. M-a motivat asta.

N-am văzut nicăieri scris însă, ce trebuie să faci dacă te i-a curentul. Și poate și asta a dus la 37 de vieți pierdute pe litoral vara asta. Am refuzat să fiu doar statistică anul ăsta.
După, m-am cumințit. Am înnotat între două geamanduri, nevasta a fost mulțumită, starea de amorțeală s-a generalizat la partea masculină, am învățat-o pe Dia să înnoate în mare fără aripioare, plus pe toate liniile.

Sper la anul, că tot acolo mă duc, să nu-mi mai vină să mă duc până la baliză.

dx