Join the new world

material scris in octombrie-decembrie 2013

La 23 de ani mi-am terminat studiile şi am decis să plec în Chişinău. Singur. Singurătatea o consider utilă. Până într-un punct când te ajunge. Atunci stagnezi, rememorezi, îţi imaginezi şi trece. Mergi mai departe, urmându-ţi misiunea. Trebuie un scop precis! Doar aşa poţi şti unde vrei s-ajungi.

De ce Chişinău? Toţi vor să fugă de aici, iar eu am decis să vin tocmai aici. Aveam posibilitatea să plec la Bucureşti, să rămân în Iaşi sau să plec, chiar în altă ţară. Tocmai prin faptul că toţi pleacă de aici mi se relevă în mod cert că există spaţii largi. Cu siguranţă voi reuşi să fac ce îmi doresc pentru că am spaţiu, pot adapta după nevoile mele. Desigur, mă adaptez şi eu la specificul local. Lumea e mirată. Câteodată ajung să mă mir şi eu. Nu mă simt străin. Mă simt foarte confortabil! Nu afirm că Moldova e pământ românesc. Nu este nici pământ rusesc. Este pământ moldovenesc, şi atât. Dar o bucăţică de pământ din care încearcă fiecare să scoată câte ceva. Resursele nu sunt atât de bogate, dar confortul pe care îl oferă îi face pe unii şi alţii să îşi dorească o parte din ea, să o facă ţara lor. Ca şi mine! Doar că eu nu am venit să îmi cumpăr câteva hectare de pământ pentru care să cer autonomie ci am venit să trăiesc în mediul deja existent. Să facă şi ei la fel. Nu e chiar atât de rău. Şi dacă alţii pot, cu siguranţă vor reuşi şi ei, iar dacă au într-adevăr ceva probleme, se poate rezolva. Pământul e atât de roditor pentru că atât de mulţi „s-au căcat în ea de ţară” încât l-au făcut foarte fertil.

Care e obiectivul meu? Să îmi reprezint ţara? Nu pot. E reprezentată destul. Să îmi reprezint neamul? Nu, ci să mă reprezint pe mine. Practic nu fac nici o reprezentaţie pentru că mi-e indiferent de asta. Vreau să-mi reprezint drepturile mele ca cetăţean român, frate în istorie, limbă şi mod de viaţă. Vreau să clădesc ceva, să ajut, să pot să ajut! Vreau să fac ceva. Îmi doresc asta. Fii bun şi ajută, dă dovadă de ştiinţă şi înţelepciune. Oferă altora ce ai vrea să primeşti în momente mai puţin plăcute. Fii optimist şi evită negaţiile.

Vreau să văd toată lumea. Aş începe cu Coreea de Nord şi m-aş opri în Uzbekistan. Mulţi îşi doresc Paris, Berlin sau Londra. Eu vreau să văd lumea aşa cum e ea. Nu mascată, unde unii o duc bine pe robia altora. Vreau să trăiesc în Tanzania, să mă aventurez prin Nigeria.

Urăsc falsitatea!



Oh, Doamne! Ce se întâmplă?? S-a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, lumea e în extaz, presa toată salută această mişcare, nici comuniştii nu au reacţionat astăzi. Diseară e spectacol, mâine e un alt spectacol cu ocazia zilei României, duminică cu siguranţă va fi zi de sărbătoare. Presa numeşte Republica Moldova ca fiind „al doilea teritoriu românesc”. De ce?? Aici nu e teritoriu românesc. În cel mai bun caz e un teritoriu moldovenesc. Şi atât. De ce oamenii sunt atât de influenţabili? De ce nu deschid ochii? De ce văd la noi doar ce ei nu au? Ce? Liber la vize în UE. Dar UE a propus scoaterea vizelor pentru moldoveni. Atunci să vezi cum nu se vor mai complica oamenii să îşi redobândească acea mult iubită cetăţenie română. Să ii vezi cum vor uita că am fost o ţară. Să îi vezi cum se vor compara cu noi menţionând că România e o ţară de ţigani. Să vezi apoi cum lucrurile vor degenera şi vor veni cu coada între picioare înspre noi, iar noi, cel mai probabil, îi vom accepta. Eu personal asta aş face. Până la urmă, Republica Moldova reprezintă o piaţă de desfacere, ipocrizia moldovenească permite preţuri ridicate, iar tendinţa lor de a se compara cu cei mari îi face să consume cot la cot cu europenii. Ipocriti!







Cam asa am „abordat” R. Moldova



















Si mi-a placut!











In incheiere va las una din numeroasele situatii amuzante surprinse de mine: Foto pe BRELOACE