Curtain Calls

Day 2,982, 08:48 • Published in Romania Romania • by Bogdan Armand Sibrand
fundal sonor sugerat

Dupa un an de zile mi se implinise sorocul sa ies iarasi la suprafata si sa public articolul aniversar. Minionii isi trezeau din nou maestrul. Dar nu erau minioni ca-n alte parti, multi si mici, ca si cadetii Garzii Nationale, ci doar un malac, avand titulatura de calau, avea sa ma trezeasca din somnul de frumusete.
- Stapane, e timpul!
- Da? Uite-te mai bine in calendar. Nu cumva iar nu ti-ai fixat bine ceasul? Data trecuta ai publicat articolul de ziua mea in RL, ci nu de cea din joc.
- Chiar si asa, ar fi frumos sa scoatem si acum un articol. De joc te poti lasa de mai multe ori dar doar o data faci 6 ani in erep. Primii 6 ani.

Curtain calls

De data trecuta nu mai iesisem din barlog. Imi parea totul schimbat, conducerea Romaniei trecuta la rangul de dictatura, PL-ul ingropat printr-o alianta nesfanta cu partidul zmeului, care acum capatase proportii imense, si partidul templierilor cazut de pe prima pozitie dupa ani de zile.
Ma hotarasc sa nu merg in sediul partidului, ci la cazarma unitatii, care de ceva vreme nu mai era aceeasi cu incinta eLAM, dar isi pastrase titulatura de cuib.
Pana sa ma gandesc ce sa le zic alor mei, vad cum deja ma asalteaza un grup reactionar, ca-n vremurile bune.
- Uite, el e cel care a preluat contul BAS! Huoo!
- Calm, oameni buni, incerc eu sa-i aplanez.
- E un iubitor de unguri! Le-a tinut partea in mandatul sau de MoFA!
- Ce? intreb eu, minunandu-ma de actiunile celui caruia i-am incredintat contul.
Dar reusesc sa scap repede de ei, caci un paznic al UMului ma cunostea de mai demult.
- Greu cu reactionarii astia, imi trageam eu sufletul dupa ce am patruns in cladire.
- Mie-mi spui? imi spunea paznicul de la intrare, mangaind pe crestet un bulterier, cainele sau de paza. Cand nu suntem atenti mai intra cate un sectant de-al balaurului inauntru. De cersetorul pe care l-ai vazut impartind flyere propagandistice abia am scapat anul trecut.
Dar tu? Esti pregatit sa tii conferinta?
- Ce conferinta?
- Cea de care ne-a anuntat valetul tau zdrahon. Probabil in care vrei sa-ti anunti retragerea din joc sau poate sa-ti faci oficiala candidatura la presedintie.

Pana sa ma gandesc eu care-i treaba cu conferinta pe care calaul tocmai mi-a programat-o, aflu ca noul comandant al UMului este un pici nascut chiar in ultimul meu mandat de CP. Ca sa vezi ce inseamna, cum zic englezii, full-circle.
Poate el sa stie care-i tema conferintei. Sau poate voi incepe sa le narez povestea mea in acest joc urmand ca, pe parcurs, sa-mi amintesc despre ce era toata tarasenia.

Sa va bag medalia-n c... cu tot cu tanc! (autor pastrat anonim)

Scopul meu initial a fost acela de a bifa toate medaliile. Am si atins acest deziderat pana adminii au introdus medalia de Top Fighter, introducere ce a starnit valva in cadrul comunitatii si, recunosc, in eul meu nesatios.
- Calaule, poti pune pe proiector slide-ul cu medalia de TF.
- Nu se vede bine.
- Tocmai asta sa nu se vada bine? Inlocuieste-o atunci cu cea de CP.
- Si asta s-a pierdut cu trecerea timpului.
Mai sa fie, nici o poza nu mai merge. Unde mai pui ca adminii au limitat editarea articolelor la cele din ultima luna. Cum mai pot sa-mi lustruiesc vechile articole?!

Sa revenim.
De fapt nu cu medalia de TF a inceput totul. Aventura mea a inceput pe bancile GN-ului ca sa o termin pe plajele insorite ale Singaporelui.

Home is where PTO is

Avand in minte planul nastrusnic de expansiune durabila al lui Victor Petrescu, am acostat pe meleaguri asiatice si indepartate pentru a ma procopsi cu medalia de CP, intr-un loc unde nu conteaza si nu te bate nimeni la cap, sa te traga de maneca pentru un mandat nereusit. Asadar am invatat imnul pe de rost si am aplicat pentru cetatenie, parasind congresul roman dupa cateva luni bune. Dar nici acolo n-am scapat de peripetii, caci am nimerit chiar in mijlocul unui razboi, extern, cu malaezienii, si intern, cu PTOeri romani. Culmea.

Dar misiunea a fost indeplinita cu succes, dupa care am plecat, cu medalia in ranita, lasand in urma flacari ca la Hollywood, caci in scurt timp intreaga tara avea sa fie acaparata total de alti romani. Dar imi mai ramasese un as in maneca.

Cuiul lui Pepelea

Inainte de a pleca am creat un bastion militar in Singapore, un UM propriu, mic si discret, dar cu care am reusit sa creez un upset atunci cand am castigat cu UMul meu locul I la rankingul militar saptamanal din Singa, lasand un loc 2 prin duiumul de medalii cu locul 1 ale Singapore Pro Patria, cei care au ramas conducatori peste acele meleaguri. Nu zic ca n-au avut si ei victoriile lor, unul din ei tepuindu-ma cu 100 Gold, dar all-in-all, am testat zicala corb la corb nu-si scoate ochii.

Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane,
Si-adune din tufa, adu-ne banane!
(Tudor Jianu)

Asa cum orice asasin revine la locul faptei, asa am revenit si eu in Asia de Sud-Est, de data aceasta in fruntea armatei romane (ca presedinte). M-am razboit cu vechiul meu amic indonezian, Demon War, si am pus alaturi de legendarul Argrob ultima data Cromania pe harta erepublik.

Asta nu inainte de a ma intoarce in eLAM, partidul din care am candidat (desi mecanica jocului ma arata candidat din partea templierilor), partid pe care am convins lumea sa-l voteze. L-am convins sa-l voteze chiar si pe Satan. JoaoSatan.

Last Ride

Pentru oficierea ritualului pagan alta data sacrificam 100 de liberali, dar acum nici macar pe ei nu-i pot gasi.
Ce mi-a mai ramas de facut?
Sa ma iau la tranta cu Jocul. Din nou.
Ori ma las eu ori voi face parte din cei care ii vor inchide cu mana pleoapele nemiscate si vor stinge lumina.
In orice caz, eu imi fac datoria, publicand obisnuitul articol aniversar/de ramas bun, in caz ca nu voi mai scrie un altul.

Ca acum doi ani, jucatorii de nivel mic (primele doua divizii) care lasa un comentariu valid vor primi tancuri q5 din productia proprie.

Va salut, pe anul viitor!
Calaule, inchide trapa.

Bogdan Armand Sibrand
congresman si purtator de cuvant eLAM
redactor-sef al Ghilotinei
cetatean al lumii noi