Copilul din sufletul meu!
Tinkutza
Bine v-am regăsit, drăgălaşilor!
😉
Demult aveam scris acest articol, dar tot aşteptam momentul potrivit pentru a-l publica. Cred că ăsta e.
Copilul din mine... aah, acel zburdalnic şi naiv firicel de suflet, care încă îmi demonstrează că viaţa e frumoasă. Copilul din mine, el e, e încă acelaşi... iubeşte la nebunie dulciurile şi mai crede în happy-end-uri; zîmbeşte mereu cu sinceritate şi aşteaptă nerăbdător soarele de vară; îi place şi nu-i place somnul; se plictiseşte repede şi plînge uneori cu hohote; iubeşte neprihănit şi rîde, rîde cu poftă! Poartă în sine fericirea zilei de azi şi încearcă să o împartă cu alţii.
Deşi învinuit, ades, de prea multă naivitate, deşi uitat, deseori, în umbra sufletului meu, tot nu-mi îngăduie inima să renunţ la el. Sau... poate... el nu renunţă la mine?
Micuţ şi firav ar părea. Uneori, însă, e mult mai puternic decît eu însămi. Aspiră la vise şi la o lume mai bună. Tinde spre armonie şi pace. Nu încetează să-mi spună că totul depinde doar de noi, NOI împreună - fiecare cu piciul din lăuntricul său.
Şi oare cum se simte el, micuţul, în bezna uitărilor noastre? Cum de mai găseşte drumul spre lumină? Cum de reuşeşte să ne dea puteri şi să ne arate viaţa cu alţi ochi?
😁. Ah, odoraş al desăvîrşirii !
Nu am eu ani grei purtaţi în spate, cum nu-i am nici mulţi şi nici plini de experienţă. Poate nu am, încă, nici viziunea complet formată asupra lumii, dar am, în schimb, putinţa de a mă bucura de copilul din sufletul meu!
Mică? Fie!... dar cu suflet mare.
Copilă încă, dar iubitoare.
Naivă? Fie!... dar fără regrete,
Suflet ce mai crede-n secrete.
Tristă? Fie!... dar visătoare,
Ce iubeşte s-alerge prin ploaie.
Rebelă? Fie!... dar fidelă,
Ce pictează viaţa în acuarelă.
Vă cuprind şi nu uitaţi: "Nu doar copiii sunt amăgiţi cu basme!"
🙂
~ Tinkutza ~
Comments
Primul comment? :/
kinda :/ ))))
v
am citit anterior, am recitit acum ... şi s-a aciuat în suflet o stare de nostalgie ...
Felicitări, foarte plăcut! 😘
Bravo! o7
Multumesc! 😘
Copilaria, un subiect foarte delicat
Bravo Cristina!
Multumesc, Saveli! ; )
Frumos 😁 un articol de exceptie 🙂
p.s. Chiar daca 12 ani am mers spre aceeasi poarta, abia acuma incep sa te cunosc..
succes si la mai multe "Bucati de suflet"! (hug)
aw, Natalita, merci mult de tot! 😘
Felicitări, foarte dragutz
Merci! : )
http://prntscr.com/3qk36l
🙂
😁 (hugs)
Si eu sunt un copil! 😉
fericitule! 😁 : ))
ps. in poza e Cristinuta? 😃
e o ipostaza a ei 😛
Dacă nu eram copii în suflet, nu ne-am mai confrunta în pixeli colorați aici.
asa e. păcat doar că unii uită că ăştea sunt nişte pixeli : )
🙂
: )