A fost odata…
notterosa
Asa ar trebui sa inceapa orice poveste… mda…
A fost odata ca niciodata o zi in care luna stralucea a soare si soarele apunea la rasarit...
Era un taram al lucrurilur ce se intampla anapoda... Acolo domnea un soi de regina care putea transforma ordinea in dezordine, perfect in imperfect.... petale de floare-n ninsoare, cer senin in ploaie cu grindina, adiere primavaratica in adevarat uragan... diamante perfecte in carbuni de pus in foc...
Si era tare nefericita stapana acelor meleaguri... tot ceea ce atingea se preschimba in ceva mai rau... si-ar fi dorit un zambet fermecat care aparandu-i pe chip sa lase in urma pasilor ei numai frumos si bun, oranduit cum se cuvine...
Candva, o vrajitoare rea o legase printr-un blestem sa nu poata iesi din taramul acela in care orice firesc devenea tot mai nefiresc... Mai mult, o ghicitoare in stele de destin ii prevestise ca inima ei va ingheta inaintea implinirii a treizecisitrei de primaveri... Dar ceea ce nici vrajitoarea si nici ghicitoarea nu aveau a sti era ca firescul pe care ele il predestinasera sau il intrevazusera avea sa fie transformat in nefiresc... Si chiar daca soarele se intampla sa mai rasara dinspre apus... si chiar daca fulgii de nea mai cad peste ciresii in floare... “regina” continua sa zambeasca dincolo de primaveri si priveste lucrurile frumoase si bune facute de cei din jurul ei....
Si?!...
Regina era regina pentru ca stapanea un regat... unul in care poti privi - inapoi spre viitor - fir de nisip ridicandu-se in clepsidra ce masoara secunda ce tocmai a trecut... si poti intelege neintelesul, inteles al unei povesti fara de-nceput si fara ... sfarsit?... Da!... Sfarsit!... Mi-e somn si-am obosit... Si-am spus atatea lucruri fara noima ... Mi-o fi zambit “regina”...
Mi-am amintit! “Regina” de fapt era o mica “vrajitoare” care incerca sa zboare si ghicitoarea purta halat alb si vrajitoarea cea rea era numai o scuza pentru imposibilitatea de a fi simplu... Hm...?!... Mda! Perfect cristalin!... Si vrajitoarea cea rea crapase de ciuda inainte ca halatul alb al ghicitoarei sa se transforme in fusta inflorata a tigancii de la coltul garii, pe peronul careia astepta trenul... ce duce spre unde vrei sau spre nicaieri... Sau poate erau doar gandurile plecate sa hoinareasca pe-alei de parc cladit intr-o lume proiectiva ce nu poate fi inscrisa in tridimensionalul nostru banal... A!... Si iar uitasem de timp!... Mai e timp si de o poveste?... pentru ca cea insirata aici este orice, numai poveste nu este... Poate maine... acum e tarziu...si nu mai vad sa scriu.
Comments
"A fost odata ca niciodata o zi in care luna stralucea a soare si soarele apunea la rasarit..."
my mind is sh!tting bricks right now : ))
: D
: - "
"fir de nisip ridicandu-se in clepsidra ce masoara secunda ce tocmai a trecut"
mai corect era "ce masoara secunda ce tocmai o sa treaca"
: )
nisipul curge... timpul se "scurge"... nisipul...o luase in sens invers...asa..aiurea...nefiresc...asa.ca isi permitea sa masoare si clipa care tocmai trecuse...adica...asta facea... : P aiurite pana la lacrimi ... e si un sambure de adevar pe undeva... dar ... a fost...a trecut...a zburat...
asta-i al 35-lea "buchetel de anemone"... am avut asa...putin chef de aiurea si poveste si joaca...
: P o sa-mi treaca... maine poate o sa scriu o poiezioara cuminte nu se stie
Poate maine... acum e tarziu...si nu mai vad sa scriu. Mai e timp si de o poveste?... pentru ca cea insirata aici este orice, numai poveste nu este... A!... Si iar uitasem de timp!... Sau poate erau doar gandurile plecate sa hoinareasca pe-alei de parc cladit intr-o lume proiectiva ce nu poate fi inscrisa in tridimensionalul nostru banal...
Si vrajitoarea cea rea crapase de ciuda inainte ca halatul alb al ghicitoarei sa se transforme in fusta inflorata a tigancii de la coltul garii, pe peronul careia astepta trenul... ce duce spre unde vrei sau spre nicaieri... Mda! Perfect cristalin!... Hm...?!... “Regina” de fapt era o mica “vrajitoare” care incerca sa zboare si ghicitoarea purta halat alb si vrajitoarea cea rea era numai o scuza pentru imposibilitatea de a fi simplu...
Mi-am amintit! Mi-o fi zambit “regina”... Si-am spus atatea lucruri fara noima ... Mi-e somn si-am obosit... Sfarsit!...
Da!... Regina era regina pentru ca stapanea un regat... unul in care poti privi - inapoi spre viitor - fir de nisip ridicandu-se in clepsidra ce masoara secunda ce tocmai a trecut... si poti intelege neintelesul, inteles al unei povesti fara de-nceput si fara ... sfarsit?... Si?!...
Si chiar daca soarele se intampla sa mai rasara dinspre apus... si chiar daca fulgii de nea mai cad peste ciresii in floare... “regina” continua sa zambeasca dincolo de primaveri si priveste lucrurile frumoase si bune facute de cei din jurul ei.... Dar ceea ce nici vrajitoarea si nici ghicitoarea nu aveau a sti era ca firescul pe care ele il predestinasera sau il intrevazusera avea sa fie transformat in nefiresc... Mai mult, o ghicitoare in stele de destin ii prevestise ca inima ei va ingheta
inaintea implinirii a treizecisitrei de primaveri... Candva, o vrajitoare rea o legase printr-un blestem sa nu poata iesi din taramul acela in care orice firesc devenea tot mai nefiresc...
Si era tare nefericita stapana acelor meleaguri... tot ceea ce atingea se preschimba in ceva mai rau... si-ar fi dorit un zambet fermecat care aparandu-i pe chip sa lase in urma pasilor ei numai frumos si bun, oranduit cum se cuvine...
Acolo domnea un soi de regina care putea transforma ordinea in dezordine, perfect in imperfect.... petale de floare-n ninsoare, cer senin in ploaie cu grindina, adiere primavaratica in adevarat uragan... diamante perfecte in carbuni de pus in foc... Era un taram al lucrurilur ce se intampla anapoda...
A fost odata ca niciodata o zi in care luna stralucea a soare si soarele apunea la rasarit… mda… Asa ar trebui sa inceapa orice poveste…
ACUM AŢI ÎNŢELES? : D
: ) si pentru ca nu doresc sa-l contrazic pe 1=8-3..si sa adancesc mai mult logicul si ilogicul ...hihihiihiiii..schimbam modul de a privi nisipul...cu susul in jos sau cu josul in sus.. si atunci schimbam sensul :timpului"...de masurat ?!...masuram acelasi lucru...clipa care tocamai trece...uite! trece si-a trecut!... dar in poveste ne putem permite sa masuram si clipa ce tocmai o sa treaca... cum o sa treaca?..."ca gandul si ca vantul"... si daca nu trece.... : ) ne imbatam cu apa rece
: ) si Daco Roman... cred ca s-ar mai putea incalci si descalci... ordinea... 🙂 si cine stie cine ce mai intelege
si poate revine si oZ Dorin sa ne mai spuna de cum stie Chuck Norris care-i ora exacta fara sa priveasca la ceas... 😛..