(UPDATE - Obiectiv indeplinit) Gica – probabil cel mai bun candidat la CP

Day 2,115, 23:40 • Published in Romania Romania • by Gica RoUni
Later edit: MULTUMESC din suflet tuturor prietenilor care m-au votat! Cu 107 voturi am reusit sa-mi indeplinesc obiectivul de 100 de voturi si chiar sa-l depasesc.

Stiu si sunt de acord cu voi, mi-ati spus cativa ca as fi obtinut mai multe voturi daca as fi scos articolul mai repede (si cei care ati votat intai si ati citit articolul mai tarziu) dar am preferat sa il public in ziua alegerilor cu un motiv, tocmai pentru a nu influenta mult rezultatul final al celor 2 candidati principali.

Totodata vreau sa multumesc si celor care nu m-au votat dar au apreciat si mai ales au inteles ce am vrut sa transmit prin acest articol.

Va doresc un Weekend excelent!



Sunt sigur ca iar tresar cativa „prieteni„ la vederea titlului acestui articol.

Beau cafeaua si m-am gandit sa va povestesc o poveste. Tin minte pe vremuri, cand eram si eu copil, baietii rebeli erau numiti baieti de cartier. Ii stiti si voi, grupul ala de la coltul strazi, baietii din spatele blocului cu tigara n gura si cu sapca intr-o parte care se uitau urat la oricine trecea pe strada sau pe langa grupul lor. In vremurile mele de adolescenta noi nu stiam ce e Internetul, nu stiam ce sunt jocurile pe calculator. Distractia noastra era sa mancam o paine cu dulceata, sa „postalim„ o tigara si sa iesim afara sa lovim mingea in peretele blocului pana inebuneam vecinii de la parter.

Vremurile au trecut, generatile s-au schimbat. Baietii de cartier au disparut si o noua clasa si-a facut aparitia, baietasii de tastatura. Nu mai e la moda sa bati mingea, sa faci sport si sa iesi la aer. Acum e la moda sa bati mingea in Fifa 2013.

Citeam pe undeva zilele trecute un studiu european facut nu de deja celebrii „cercetatori britanici„ ci de organizatia natiunilor unite care spunea ca tarile cele mai afectate negativ in ultimii 10 de ani de raspandirea pe scara larga a Internetului sunt tarile din sud estul europei. Obezitatea infantila se datoreaza atat mancarii „poluate„ cu e-uri cat si lipsei exercitiului fizic in randul populatiei tinere. E clar ca dupa o masa copioasa cu chipsuri si cola, nu se ard caloriile jucand Fifa 2013.

Insa problema cu aparitia baietilor de tastatura nu e legata strict de sanatate ci si de faptul ca daca inainte, cand nu-ti convenea ceva, era greu sa-i spui unei persoane fata in fata ce te deranjeaza din diverse motive acum e mult mai usor ca fiecare din noi sa ne manifestam frustrarile prin intermediul unui calculator conectat la Internet. Si daca noi romanii nu avem cel mai inalt nivel de frustrare, nu stiu cine are 🙂 In linistea deplina a camerei, click click click si l-ai bagat pe adversar la masa. Nu conteaza ca tu ai 18 ani si 50 de kile si esti probabil actor la teatru 🙂 si adversarul dublu varstei si greutatii tale. Sub anonimatul unui nick, in fata unui monitor totul e posibil.

Dar asta nu e valabil doar in cazul pustilor tineri. E valabil si in cazul „handralailor„ fara servici care locuiesc cu parintii si sunt studenti in anul 8 la 40 de ani. Imi vine minte un personaj interesant chiar de aici din joc insa nu-l mai mentionez ca ori s-a lasat de joc ori nu mai e activ 🙂

Noi, ca natie, nu avem un lider adevarat care sa uneasca comunitatea in viata reala. Dar va asteptati sa gasiti un lider aici, intr-un joc. O utopie poate. N-o sa gasiti pentru ca fiecare om e rege in castelul lui. Sau dupa caz in camera lui de 4 metri patrati.

Sansele de a gasi un lider aici sunt mici. Multi din „liderii„ de aici care viseaza functii pixelate si glorie in format HD sunt personaje cu mult timp liber la dispozitie (sa nu zic frustrati fara servici ca iar se simt si se ataca singuri : )

Cu siguranta sunt si oameni verticali, oameni care joaca acest joc cu bun simt. Insa probabil n-o sa-i vedeti prea mult in articole, n-o sa-i vedeti in comentarii, n-o sa-i vedeti ca aspira la functii politice. Sunt oameni care joaca jocul de placere. Intra, se antreneaza, lupta pentru mana noastra de pixeli galbena si isi vad in continuare de viata lor reala. Acei oameni merita respectul nostru. Fiecare din noi avem asemenea oameni in unitatile noastre militare. Sunt prietenii nostri virtuali. Sunt prietenii nostri reali.

Din ce categorie fac eu parte? Poate din categoria frustratilor guralivi, cu servici, care muncesc de la 13 ani ca sa-si construiasca o familie pe care n-a avut-o si acum ca o are isi pierde timpul prin joc intrebandu-se What is next? Job – work – home? Probabil ca da.

Ca sa inchei si articolul, ca vin dupa o noapte de munca si am dormit doar vreo 2 ore azi noapte, la final ma adresez prietenilor mei din joc, asa putini cum sunt ei.

De ce sa ma votati pe mine si nu pe altii? Pentru ca votati frustratul pe care il cunoasteti 🙂 Pentru cei care nu ma cunosc inca va astept cu mare drag in Unitatea Militara Romania Unita sa ne cunoastem mai bine http://www.erepublik.com/en/main/group-show/1942

Obiectivul meu pentru aceste alegeri, 100 de voturi. Tinand cont ca nu am decat suportul alor mei, obiectivul meu pentru aceste algeri este de 100 de voturi de la 100 de prieteni. Cam fantezist nu credeti?

Mult succes celor doi candidati cu sanse reale eu sunt sigur ca oricare din ei ar iesi CP pixelii nostri galbeni vor fi pe maini bune.

O7 Romania