[Concurs Brain] La pescuit

Day 2,043, 23:03 Published in Romania Romania by evilgod

Salupa a oprit stergand usor malul ierbos; in sfarsit ajunsesem la locul de pierzanie. Soarele rasarire in momentul in care noi, cei patru cavaleri ai Apocalipsei pescaresti, ne intindeam pe iarba grasa, sugand cu tupeu din termosurile cu cafea.

Hotarasem, ca orice oameni harnici, pusi pe treaba, sa incepem cu o pauza.
Cafeaua in stanga, un Lucky Strike in dreapta, spatele drept, sprijinit de un mare panou metalic pe care scria ca pentru orbi “Pescuitul interzis”, umbra unei salcii batrane ferindu-ne de soarele arzator...
BEREAAAAAAAAAAAA!
Pfoai, uitasem sa umplem juvelnicul cu cutii de bere si sa-l scufundam la racit 🙁. Greseala de neiertat, reparata insa in graba si eficient.
Apoi, ca sa nu uitam de ce am venit, am dezlantuit si furia lansetelor dupa ce, in prealabil, am pus momeala in fiecare de parca pescuiam casaloti nu crapi. De fapt, pe drum, hotarasem sa invatam un novice sa stea cu carligul in balta, asa ca ziua aceea o taiasem de pe lista capturilor.

Dupa ce am mancat ce aveam la pachet, cu burtile pline, sprijiniti de salcie sau de afisul ce interzicea pescuitul am inceput eterna revista a presei:
- Ati citit-o p-aia din Libertatea cu copilul spanzurat pe sanie?
- Hai, du-te draq, cum spanzurat pe sanie mah?
- Am citit eu saptamana trecuta: cica un tatic, parca din Deva sau din Dej, nu mai stiu exact,asta iarna, s-a hotarat sa isi duca baietelul la sanius pe dealul din fata casei. Dupa ce a pregatit sania, a imbracat baietelul gros si i-a pus o caciulita pe cap, declarandu-se multumit, a urcat dealul si, alaturi de copil au alunecat pe derdelus impreuna. Tot asa de trei-patru ori.
La un momenta dat, fiind transpirat, baietelul a cerut tatalui sa-i mai slabeasca putin fundita caciulitei...ca ii este foarte cald, iar caciulita era foarte stransa. Tatal sau, dupa ce i-a slabit putin fundita de sub barbia pusiunui i-a propus sa-l lase sa coboare singur pe sanie, pentru prima data in viatza lui, cu conditia ca, odata ajuns sus si asezat pe pozitie, sa isi astepte tatal sa coboare in vale unde sa-l astepte.
Nah, stiti si voi cum e primul sanius singur...
Tatal ajunsese la poalele partiei, si, cand se uita spre baiat vede cu spaima, in spatele acestuia, la marginea padurii un lup mare ce se uita cu pofta...
- La sania copilului?
- Va arde de caterinca la ora asta? Eu vorbeam serios: la copil mah!
Igrozit, tatal panicat face semn copilului sa porneasca repede coborarea iar, dupa plecare, cand acesta era in plina viteza, i-a aratat lupul aflat in urmarirea lui...
Cand sania a ajuns la poalele dealului, copilul era fara suflare.
Vecinii, alertati de strigatele tatalui, sositi in fuga, asistara neputinciosi la drama.
Politistii sositi la fata locului au arestat tatal si l-au acuzat de omor. Apoi l-au eliberat din lipse de probe.
Spre surprinderea tuturor a fost insa arestat si risca inchisoare pe viatza frizerul orasului pentru ca, netaind scurt parul copilului a ajutat la moartea acestuia
- Cum draq mah, frizerul?
- Sa mor daca nu asa scria!
- Si, de ce au luat frizerul?
- Pai, la IML, s-a constatat ca bietul copil, in momentul in care a vazut lupul in spatele lui, s-a speriat atat de tare incat i s-a ridicat parul in cap si a murit strangulat de caciulita. Clar frizerul a fost de vina,nu?

Clar ca urmara hohote de ras, un drum dupa berea care se racise bine si inca un rand de tigari, uitandu-ne cu jind la apa ce trecea molcom prin fata noastra, o apa racoroasa ce ne inspira la orice altceva in afara pescuitului.

Dupa cateva ore, prin fata nostra trece o salupa sanatoasa, tragand o barca luuuunga plina de turisti ce acosteaza 100 metri mai incolo, unde era un vestit complex turistic. Bine, turisti e putin spus pentru ca toti erau imbracati ca pentru o plimbare pe Champ Elysee nu pentru o plimbare in Delta.
Dupa 10-15 minute aceeasi salupa trece tragand o simpla barca in care erau doi”turisti” imbracati la costum.
Evident ca a fost un alt motiv de rasete si mistouri debordante pe seama lor. Apoi iar liniste.

Deodata, in aval, a aparut o barca. Aluneca in zig-zag, facand ca gashca ratelor ratacite pe luciul apei sa priveasca uimite acest nou mod de a te plimba cu barca.
Pana si ratelor li se pareau prea excentric vaslasul.
- Asta cred ca numara pestii!
- Nuuu, doar il urmareste.
- Sigur vasleste cineva? Eu nu bat pana acolo
- Am vazut eu vasla in apa, dar vasleste rar.
Apoi a inceput spectacolul. Dintre salcii, mergand razant cu uscatul, pe unde erau salciile mai pletoase, copacii mai infipti in mal si piedicile mai dese..au aparut ei!
Unul vaslea, in camasa alba, cu pantaloni la dunga si pantofii cremuiti-oglinda.
Celalalt, imbracat in costum, tinea pe umarul stang o lanseta ce atarna in spatele lui.
A fost prima data in 7 zile de concediu cand la noi in mica tabara nu se auzea nimic. Daca doi crapi ieseau din canal si ne invitau la o cafea, cu siguranta eram mai putin tulburati.
Conducatorul vehicolului, pentru ca nu-i pot spune vaslas pentru ca nu avea nicio treaba cu vaslele, se impingea cu vasla de mal si inainta. Poate ar fi vrut sa vasleasca..dar nu avea loc.
Noi, vazand asa aratari, dandu-ne coate, faceam diverse comentarii mai mult sau mai putin pertinente despre specia/subspecia/genul si pozitia in clasificarea lui Darwin ocupata de cei doi marinari de apa dulce, luand cate o gura de bere rece sa putem trece mai usor momentul si urmarindu-le fascinati fiecare miscare.
Ajunsi la 15 metri de locul unde pescuiam noi, am considerat ca salvarea lansetelor ar fi prioritatea numarul unu insa recuperarea acestora s-a facut fara graba, dupa calculele noaste aproximand catastrofa de abia peste 10 minute.
- Mergeti mai in larg, sa nu va agatati lanseta pentru ca aici e apa mica si mai vedem si un pom scufundat!
- Nu-i problema, nu se agata!
Dupa cateva minute, trecuta un metru de locul nostru, mulineta omului (stiu ca exagerez) s-a agatat in obstacolul pe care-l anuntasem; astfel ca, tot agregatul de plimbari ocazionale a trebuit sa se opreasca. Dupa mici consfatuiri au hotarat sa intoarca barca si sa incerce sa recupereze mulineta.
Pfoai...Titanicul sigur se intorcea mai usor pe acel canal ingust.
Dupa o plimbare pana pe malul vecin, o revenire in arc de cerc realizata prin depasirea punctului de oprire, dupa doua ciocniri de mal, ni s-a facut mila.
- Trageti de lanseta in lungul barcii, cat mai aproape de apa.
- Da? Multumesc!
Si a tras vartos de jos in sus astfel ca, dupa un zgomot dubios, am constatat ca vestitul pescar de crapi congelati tinea in mana o lanseta formata din trei bucati, fiecare fiind insa individuala!
-Proaste lansete! E a patra pe care o rup azi!
A fost momentul in care n-am mai putut sa ne abtinem. Radeam si ne tavaleam de ras, la propriu, noroc cu paturile din dotare.
Vazand gesturile noastre dinspre barca s-a auzit un scurt:
- Vasleste repede, ca ma grabesc! ...si s-a intamplat minunea
De la noi, la debarcader, erau vreo 100 metri plini cu capcane, evident: era apa pe sub toata barca!
Intelegand ca scopul lui in viatza e sa nu-si supere seful, barcagiul nostru pune o vasla in barca, iar cu cealalta, asezat cu genunchiul pe varful barcii incepe sa vasleasca in draci!
Dupa viteza ai fi zis ca e fiul lui Ivan Patzaichin, dupa directie semana insa cu icebergul ce a gaurit titanicul. Din 5 lovituri de vasla barca s-a infipt in malul nostru, starnind inimaginabile hohote de ras.
STOP MASINI! Inapoi!
Voi ati vazut la barci cu vasle demaraj cu spatele? Am vazut noi, ca altfel nu credeam ca exista!
Vreo 10-15 lovituri dibace cu vasla si gataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa: barca se legana langa malul celalalt, cu spatele la directia de mers, perfect buimaca, avand ca vaslash un om cu camasa alba mulata de transpiratie ce dadea des din buze si cu un sef rosu la fatza caruia, daca ii dadeai un bici n-ar fi ezitat sa-l foloseasca impotriva barcagiului improvizat.

Dupa indelungi chinuri, timp in care noi am facut o baie strasnica, barca a ajuns la ponton tractata de catre un angajat al complexului, lasandu-ne cu cea mai haioasa amintire din Delta!

Atunci, daca luam camera video la noi, castigam un premiu de lung metraj!
A fost o vara frumoasa!

Acest articol, scris sub amenintarea armelor q7, participa sincer si dezinteresat la concursul organizat de lucia38 si brainstorming party: O intamplare haioasa din viata mea
Succes tuturor!