Join the new world

Îmi este dor de ninsorile din copilăria mea.
Ningea de la începutul lui noiembrie și Baba Iarna pleca la sfârșitul lui martie. Am prins zăpezi ca în povești, friguri de crăpau pietrele.
Fiind copii ne bucuram la primii fulgi și ne întristam cînd se termina.
Dealurile erau pline de copii voioși care se jucau fără nicio grijă.
Unii cărau sănii mai mari decît ei, alții se întreceau în tainele schiatului, improvizau mini trambuline de zăpadă.
Prin sate se prindeau în vestitul trenuleț cu sănii, locomotivă de un cal putere.
Mulți copii erau mari constructori, făureau cazemate și apoi se credeau războinici și se luptau cu bulgări de zăpadă.
Oamenii de zăpadă se prindeau în horă cu nasurile roșii de la frig și ochii negri precum cărbunii. Unii mai măturau ograda.
Iarna mergeam prin fabricile de înghețată și ne înfruptam cu țurțuri și zăpadă.
Am supraviețuit și îmi este dor de acele vremuri.




Poză din arhiva proprie



enjoy the eRepublik