Join the new world

Vezi tu, câteodata realizezi că nu se mai poate
Timpu' care trece tare te-a lăsat în spate.
Aş fi putut să fiu mult mai conştient
În legătură cu decizii care mă priveau direct!

Un om în plus sau în minus,
În flux, în sinus, celebritate-mi dai degust sau eşti virus,
Vezi tu, nu toţi pot să vadă faimă şi viaţă
Şi să lase cărţile trecând ca roua-n dimineaţă,

Şi nu e cazul să mă minţi, să-mi ascunzi ce simţi,
Nu eşti ce pretinzi, te vinzi, strivezi, ca la plată minţi,
Eu mă lupt direct cu lumea,
Cu sensu' să scot adevăru' din mister ca universu'!

Dau oxigen cu metonimie, origen,
Metaplasmă vie din oraşul Fălticeni.
Zbor, indigen, corzi de penel, zel,
Întind la maxim epitetele cu rânduri de oţel!

E fix ca o lună,
Una plină, luminează rece şi-ţi urează "noapte bună",
Şi ne-adoarme împreuna,
în urmă se-ntinde ca o umbră.
De mii de ani tună, furtună, se-ntinde ca o umbră.

Atât de mult simt pianul ăsta tare, uite-i clapele
Îl las să îmi deschidă-un suflet mare, uite-i pleoapele!
Îţi spun ca fratele, nu v-am făcut nimic
Tot reproşati şi-ameninţaţi că v-am turnat sau am minţit.

Real, sunt mult prea serios, prea principial, pe pedestal
D-aia stau în underground-ul principal,
Sunt peste tot, sau sedentar,
Selenar, sedendar, semn neclar, nu mai ştii să mă compari!

M-am săturat sincer să spun de toată mişcarea
Numa' comentaţi şi nu vedeţi deloc culoarea,
Plus, necivilizaţi, muzică albă, poezie
Ce să mai spun.. ştiinţă sau filozofie.

Comportamentu' ne-a adus în sărăcie
Şi nu bagi la cap deloc să faci parte din temelie!
La mine-i fix albăstrie, galbenă şi roşie
Stacojie ca întreaga Românie...