Suntem extremişti

Day 1,596, 12:38 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by Ion Anapoda

Într-o lume normală, în care Cain nu l-a ucis niciodată pe Abel, fiecare dintre noi are drepturile sale. Dreptul la existenţă în primul rând. Dar şi dreptul la opinie, dreptul la educaţie, dreptul la cunoaştere. Adică, în fond, tocmai dreptul la a fi diferit de ceilalţi.

Străinul n-a fost niciodată iubit de nimeni. L-au urât mereu popoarele şi l-au discriminat. L-au închis şi l-au bătut, şi asta numai pentru că era altfel. Chinul său n-a impresionat şi n-a fost auzit niciodată. A suferit şi a murit ca un câine într-o ţară care nu era a lui.

Noi i-am urât pe evrei pentru că erau bogaţi şi zgârciţi, pe ţigani pentru că furau şi pe unguri pentru că ne-au luat Ardealul. I-am urât pe toţi în rând, fără discriminare. Şi când n-aveam de nici unul ne-am apucat să ne urâm vecinul pentru că are capră.

Am urât, de fapt, cu bună ştiinţă tot ce nu era ca noi şi nu ni se potrivea. Fie că era vorba de limbă (în cazul ungurilor), fie că aveau altă culoare a pielii (ţiganii), sau că se rugau unui Dumnezeu doar al lor (evreii), i-am considerat duşmani pe fiecare şi le-am dat în cap fără milă.

Suntem extremişti pentru că avem mereu nevoie de cineva pe care să-l urâm, să-l discriminăm, şi într-un final să-l ucidem. Poate că nu mai mult decât alţii, desigur, însă mai des şi mai vehement. O istorie cu care ne facem vinovaţi, dar nu pentru că am scris-o, ci pentru că o uităm de fiecare dată...