Join the new world

Cu ce sa incep o poveste de iarna? O poveste tesuta cu fir argintiu de beteala, desenata cu albul zapezii, cu auriul unei stele vestitoare, cu zambet de copil stand atent sa auda primul clinchetul clopoteilor de la o sanie fermecata. Am sa incep povestea cu-o ninsoare, trimisa de craiasa zapezilor, careia i s-a facut mila de copacii dezgoliti, de campurile fara iarba si flori,de strazile pustii, de parcurile triste, fara tril de pasare sau glas de copii. O voi continua cu sfantul bland si bun,Sfantul Nicolae,mosul meu cel darnic ce-mi deschidea primul usa spre lumea mirifica a sarbatorilor de iarna, in vremuri trecute cand zapezile erau zapezi, cand povestile erau povesti,cand oamenii erau oameni, mosul ce m-a invatat ca darurile cele mai de pret sunt iubirea, curata si neconditionata, apoi intelegerea si toleranta, bunatatea si compasiunea, iertarea si omenia, toate facute cu inima curata asemenea primei zapezi, toate daruite cu sufletul deschis.O voi continua c-un colind, cu o stea vestitoare, iar c-un mos, de data asta mai bogat, c-un brad luminat…Cam asa as incepe o poveste…Însa...Va voi spune o poveste adevarata, una reala...
Deunazi intr-un magazin de paine. In fata mea o batranica imbracata tare ponosit scoate cu maini tremurande, cu degete inghetate, un portmoneu invechit in care se zaresc cateva bancnote de 10 lei - putine! si cateva de 1 leu- ceva mai multe. Scoate dintr-un buzunaras ascuns cateva monede. Le numara, cu grija, de cateva ori. Cu aceleasi degete tremurande- imbatranite de atatia ani de munca, de jertfe,de chinuri, de suferinta, de lacrimi, de boli... De prea putine bucurii. Cere doua paini. Da sa le plateasca insa vanzatoarea ii spune ca a trecut Mos Nicolae pe acolo, lasand in dar paini pentru toti batranii, pentru o perioada. Batranica face ochii mari, insa adauga repede, indreptandu-si spatele si rostind raspicat: " iti multumesc, mama, dar am bani de o paine!" ,Vorbeste cu demnitatea unui. Vanzatoarea insista spunandu-i ca un tanar a trecut si a lasat bani pt toti batranii ce vin sa cumpere paine, pentru pomenirea bunicii lui. " Bogdaproste atunci, Maica!" "Sa fie primit!" zambeste vanzatoarea. Batranica isi sterge pe furis o lacrima, isi face o cruce si iese in frig cu inima incalzita de " painea cea de toate zilele" primita in dar intru pomenirea celor ce s-au dus...dar nu au plecat.

Chiar in timp ce imi cumpar painea, apare un tanar grabit, si ii intinde vanzatoarei o bancnota:" Pentru maine. Va pup, va iubesc, Doamne ajuta!" vanzatoarea il priveste plecand in graba, urcandu-se in masina lui de fite...nici nu ma mai vede, nici nu mai aude, ramane pierduta, topita, cu un zambet larg... se inchina in graba si spune soptit, cu ochii in lacrimi: " sa-i dea Dumnezeu sanatate!"
Magazinul cel mic de paine s-a umplut deodata de lumina si de caldura. In ciuda iernii de afara.