Petrecerea IV - Stiu ce vei face iarna asta

Day 2,296, 06:14 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by hsileamune
Episodul 1 - Mentalist de Bucovina
Episodul 2 - Anda_ro
Episodul 3 - Osama Bri Gadier

Stiu ce vei face iarna asta

Nea Iancu spunea ca “Petrecerile cu mult inainte pregatite rar se intampla sa iasa bine; cata vreme, cele incinse asa din intamplare, pe negandite, aproape totdeuna izbutesc frumos...” . In acelasi timp, zlobivul la betie din tinereturi, Dimitrie Cantemir, ne-a lasat scris ca “Desfatarea cea mai mare a moldovenilor este sa petreaca in ospete, uneori de la al saselea ceas al serii pina la al treilea ceas dupa miezul noptii, alteori si pina ce se crapa de ziua[..]”.

Nu mai stiu cand a trecut miezul noptii in Colorado Springs. Urmarit de cele doua citate ce-mi invadasera capul, iesisem pe balcon sa admir imprejurimile si sa fumez un “cui”, fara Conect-R in urechi. In rest, totul mersese ca pe roate. Jaful, drumul, trecutul prin vama, sosirea in aceasta vila, anul nou… Totul! Si ce gasca eram!! Alesi pe spranceana! Ce Ocean 11, 12?! Mai putini..si mai buni! 10!! Mi-au trecut un pic prin minte cateva versuri din “Penes Curcanul” al lui Alecsandri, dar nu le-am bagat in seama. Bun, sa mai si respir!

1 ianuarie 2014 in Colorado Springs aduce ca smogul din Beijing cu multe, multe jocuri de artificii si lume cu zambetul pana peste urechi. Iar acel raset razbate prin tot amalgamul acela muzical si peste tot acel fum, molipsindu-ma ca un virus. Sunt tot un soare si luminez din balcon mai rau decat Farul din Alexandria. Cel daramat la cutremurul din 1323. La mine, cutremurul n- a venit peste 1000 si ceva de ani ca in cazul farului, ci mai devreme si neavand aceleasi efecte devastatoare. Insa, a venit. Sub forma zgomotelor din vila care m-au trezit din visare. Ma reped sa vaz ce se intampla, nu inainte de a observa pe strada, dintr-un grup ce sarbatorea Revelionul mai rau decat triburile africane, o fata serioasa si-un zambet viclean ce mi se pareau cunoscute. Adi?! N-are cum!?!

N-apuc sa-mi sfarsesc legaturile circumvolutionare pentru a creiona imaginea a ceea ce taman vazusem cand, pur si simplu, orbesc. Mi se usuca gatul instant si urlu, cu-o voce ce simt ca nu-mi apartine:
- Ajutoooooor! Am ooorbit! Nu mai vaaaad!! Stinge reflectoruuuu!!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Reusesc sa disting culori, forme, sunete. I’m alive!! Si e zgomot!! Si aud ce spune Briga. Ceva nu este in regula.
- Briga, te rog sa recitesti.
- Bine, Dragos. Deci, "JAF ARMAT LA BC - R.P. eMOLDOVA
Urmatorii infractori, bla-bla, adica noi, suntem urmariti de Interpol. Bla-Bla invinuiti blabla jaf armat asupra BC - Moldova blablabla. Se banuieste ca infractorii au profitat de zapaceala Air Strike-ului si au reusit sa deturneze unul dintre avioanele destinate atacului asupra Bel
- Stop. Merci Briga. In ce zi suntem?
- 1 ianuarie.
- Bun. Te rog sa te uiti din ce data este Gazette-ul.
- 2…8 februarie…. 2014!!! Sa-mi bag!!!! E din viitor!?!!

Momentul de liniste care s-a lasat asupra vilei ne-ar fi frapat pe toti si nu am mai fi auzit decat sfaraitul jointurilor si drama insomniei varatice a unui mare cantautor in viata, daca si cei de afara ar fi pus tot ceea ce faceau pe pauza. Amalgamul sunetelor ce ne invadau urechile in momentul uimirii, au reusit sa ne mai faca ordine in ceata gandurilor inecate in fum, mixuri farmaceutice naturaliste, jinars, vinuri, bomboane Bucuria si multe alte astfel de bunataturi aduse special pentru a fi consumate in Colorado. Ce-ar fi America, da’ ce zic eu?!, ce-ar fi orice loc strain fara nimic adus si de-acasa?! 😉

Incet, incet, imi revin si ii vad si pe ei trecand prin aceeasi stare. E putin trecut dupa ora 2 si-un pic si, dupa atatea emotii si aventuri petrecute alaturi de cei 9, pe perioada ultimelor 48 de ore, ma simt prea apropiat de ei, pentru a nu le impartasi inca un moment de infarct:
- Cred ca l-am vazut pe Adi Cep, prin multimea de-afara!..
Daca taranii, de la daci incoace, se afumau cu samanta de canepa ca analgezic si fumau pana le tiuiau urechile, noi reusisem sa facem acest lucru doar pe baza de aflare de vesti cauzatoare de apoplexie. Se cerea, la cum ii luasera pe toti capul, sa se schimbe iarba. Gasisem ceva special, de la un “apotecar”, dupa cum le zicea de pe vremea lui Lapusneanu celor ce vind “erbi de doftorie”.Era cazul sa le pregatesc un bong inspirational pentru sedinta de urgenta.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Sa tot fi fost vreo 2 jumatate trecute fix, vorba ceea, cand planurile de actionare incepeau sa prinda contur. Hugh Laurie si-al lui The Weed Smoking Dream se potriveau de minune cu atmosfera. In primul rand, o echipa formata din Mentalist, Directx si MDreams urma sa plece sa verifice imprejurimile, in timp ce restul continua pusul tarii la cale.

Gazette-ul era rasfoit din foaie-n-foaie, avizi de informatiile din viitor. Aveam la indemana, pe langa goldul din BCM, o noua sursa de imbogatire. Plus siguranta celor cateva saptamani pana cand vestea se va afla aici. “Ce era cu Adi Cep?”, “Daca era el?”, “Cum a reusit Briga sa cumpere un ziar din viitor?” erau insa intrebari care nu ne dadeau pace.

La fel incepuse si zgomotul de afara. De data asta il simteam mult mai intens, ca si cum toata populatia prezenta de revelion in Colorado se indrepta inspre noi. Bataile din usa, alaturi de sunetul strident al soneriei – cred ca are gatul uscat tot timpul, saraca! – incepeau sa confirme acest aspect, deloc neglijabil pentru toti cei prezenti in camera. Daca tot erau pe picior de plecare, cei trei, de care vorbeam mai sus, au fost primii care au ajuns la usa si, binenteles, tot cei care au avut ocazia sa vada de la inceput despre ce e vorba.
- Un grup de colindatori afumati rau, zic acestia razand. Daca i-ati vedea cum arata!?!😁)
- Pai, si le raspundem?, se-auzi glasul AlineiV, in timp ce toti, dintr-un instinct primar obtinut de-a lungul timpului, am inceput sa dam muzica mai incet si sa vorbim pe soptite, desi era clar ca, pana atunci, se auzise harmalaie in casa.
- Timp de colinde avem noi acum?! sopti si Vulpoaica.
- Bai, unul dintre colindatori seamana cu Ion Luca Caragiale!!, sparse linistea din casa Mentalist, trecand peste traditia de intampinare a colindatorilor la romani. Eu le dau drumul in casa sa ne cante. Mi-e dor de o colinda! Asa-s eu, mai sensibil! Plus, cand mai ai ocazia sa iti colinde Nea Iancu?! Hai Dragos, ca doar esti fan, nu ai vrea sa il vezi, chiar daca e o sosie?! Alina? Briga?! Alcide, restul?

Pana la urma, ce putea sa se intample?! Cam asa cred ca ne-am inteles din priviri. Inarmati eram, oricum, pana-n dinti.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Plecasera de peste 5 minute si Mentalist povestea unui auditoriu preponderent feminin, format din Vulpoaica, Anda_ro, AlinaV si DirectX, cum Eminescu ar fi cantat mai bine Veronicai colinde, daca ar fi folosit si vinul adus de el de-acasa, iar eu cu Briga, Alcide si MDreams ne daduseram la degustat un pic de jinars. MDreams spunea ca vrea sa-si faca curaj inainte sa plece. 😃 Parca noi n-am stii?! Zi bre drept ca este o pasiune jinarsul, nu te ascunde dupa ceva ce ai deja.
Belgia?! Mai spargem din nou banca?! Bun jinarsul! AirStrike reusit? Din nou?! Suntem tari!
Sunt doar cateva din momentele de gandire, in pauza de degustare a jinarsului. Mille-feuille.. Mille-feuille! De unde au aparut?! Mille…mille…
- Bai, unde e Mille!!??!!!

Cum orice vine in viata cu adaos, asa a fost si al treilea moment de uimire. Care, ca printr-o curiozitate, s-a intamplat la ora 3. Dupa scotocirea intregii case dupa Millefleurs, nu gasisem decat acest mesaj lasat , ca intr-un cliseu de prost gust, scris cu rujul pe oglinda de la baie: “Shtiu c a-ti fakut”.
- Numa’ unui prost ii putea trece un astfel de gand, racni Briga. Habar nu are cu cine s-a pus!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Leapsa merge mai departe catre DirectX

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

I'm in, i'm out and i'm gone