Join the new world

Simți cum razele soarelui încercau să o făcă să își deschidă ochii, însa ea nu dorea acel lucru. Se întoarse cu spatele la fereastra ce se afla exact în dreptul patului și se reîntoarse în lumea viselor. Făcu un efort supraomenesc și până la urmă își deschise ochii. Privi pentru câteva secunde printre genele dese, negre, peisajul ce se afla în fața ei părând încețoșat de un văl subțire de mătase. Clipi, iar pentru o secundă totul deveni negru. Îi deschise brusc. Pupilele i se dilată instantaneu si micile vase de sânge începu să fie din ce în ce mai evidente. Se frecă, ușor, la ochi, în speranța că își va reveni, însă nu se întâmplă. Își ridică mâna dreapta, încet, și o trecuse prin păr, nu înainte de a-și atinge cu buricele degetelor tâmpla, pe care o masă, lent, preț de câteva secunde, iar apoi își lăsă membrul să se izbească cu toată puterea de abdomenul subțire, făcând rochia albă, vaporoasă, să tresară și o durere surdă să i se împrăștie prin tot corpul.

Vântul se împrăștie, iar apoi luă formă umanoidă cuprinzându-i talia și invitându-o la dans. Se simți nevoită să refuze încântătoarea invitație deoarece nu știa să valseze. Bărbatul ce se afla acum în fața ei îi aruncă o privire pătrunzătoare, plină de ură, învinuindu-o parcă de ceva. O apucă brutal de încheietura mâinii și începu să o tragă după el. Făcu numai câțiva pași, însă picioarele sale se comportau de parcă mersese kilometri întregi, fără pauză, refuzând să mai contribuie la efortul minim pe care aceasta îl depunea. Dintr-o dată o durere fulgerătoare îi cumprinsese membrele inferioare și căzu în genunchi ca secerată. Întinse mâna către el, însă acesta dispăru, șoptindu-i soarta ce o aștepta: “Ai scăpat. Dar ține minte, aceasta va fi prima și ultima dată când acest lucru se întâmplă.”

Își lasă capul în jos, semnalând oboseala ce începea să o prindă din urmă și privi spre pământul arid pe care mergea. Culoarea închisă ce inspira curățenie si fertilitate a solului deveni asemenea unui cadavru în descompunere, urât mirositor, căpătând o nuanță ce aducea mai mult a boală, scotând în evidență infertilitatea si păcatele la care acesta fusese supus. Se uită catre tălpile care acum aveau aceeași culoare molipsitoare si scârboasă. Se simți murdară până în adâncul sufletului și avu o dorință nemaiîntâlnită de a-l scoate afară. Scoase un mic oftat și privi către cerul înstelat. Uitându-se cu atenție putu observa claritatea și limpezimea pe care acesta o deținea.
Stelele, numărând milioane si milioane, o priveau de acolo de sus, pe ea, o muritoare de rând care încerca să scape de soarta crudă a fiecărui păcătos, rătăcind aievea prin lumea viselor, încercând să lupte împotriva cursului natural al lucrurilor. Cu fiecare gură de aer pe care o trăgea și cu care își umplea plămânii le lua din strălucire, ca drept pedeapsă pentru șederea ei în acel sacru loc; un loc în care nu toată lumea putea ajunge cu ușurință, iar cei care ajungeau, abia reușeau să-i scape. Era însă egoistă și nu voia să renunțe la oaza ei de liniște, chiar dacă acest lucru însemna ca altcineva va trebui să plătească păcatele săvârșite de ea.

Exista o lege nescrisă pe care, însă, alesese să o ignore.

Se trezi transpirată, apele curgându-i șiroaie pe gât, iar fruntea-i era plină de mici borboane de sudoare. Se uită în jurul ei în timp ce inima-i era mică cât un purice. În timp ce trase puternic aer in piept o suviță din parul lung si ondulat îi căzu peste față, însă asta nu părea să o deranjeze. Îl ținuse înăuntrul ei până când simți cum presiunea începu să îi apese pe diafragm, moment în care un nod scurt i se puse în gât și capul începu să îi vuiască. Se ridică în capul oaselor, însă începu să tremure și căzu cu fața-n perna moale, care încă o striga șoptindu-i vorbe dulci la ureche. Își trase ușor capul și se așeză cu bărbia pe încheietura mâinii, moment în care pielea de pe față i se trase, încet, în jos, obligându-o să își deschidă ochii.

Părea dezorientată ca și cum abia acum își revenise dintr-o comă profundă. Dormise mai mult decât ar fi făcut în mod normal, însă în ultima vreme lucrurile nu-i mergeau prea bine.

Întinse mâna după carcasa gri ce se afla pe noptiera din partea stângă a patului, iar atunci cand o atinse scurte furnicături îi invadă tot corpul. Își retrase mâna rapid, și întoarse palma, încet, pentru a vedea dacă era ranită. Însă nu observă nimic. Ridică obiectul de pe suprafata tare și îl așeză lângă ea, pe perna. Începu să apese pe butoane așteptând salvarea, până când, într-un final, o voce masculină se auzi venind dinăuntrul telefonului.

- Alo!

- Gabriel, spuse ea disperată, te rog, ajută-mă! Cred ca înnebunesc și asta nu e bine. Am nevoie de ajutor. Te rog.. cred ca cineva vrea să mă omoare. Grabriel, nu mă poți lăsa așa... voi veni eu la tine, numai te rog, ascultă-mă.


♣


- Trebuie să îți mărturisesc ceva, chiar și cu riscul de a mă considera nebună, însă știi bine că nu am încredere în nimeni altcineva, numai în tine. De ceva timp cred ca nu-mi mai trăiesc viața mea. Știu că sună cel puțin ciudat, însă îți jur că acesta este adevărul. Știi doar, nu te-am mințit niciodată.

- Ești sigură de acest lucru?, întrebă băiatul ce stătea în fața ei, fiind copleșit în mod evident de ceea ce tocmai auzise.

- Da!, a răstit tare și răspicat. Am și dovezi.

În acel moment o prinse de mână și se uită adânc în ochii ei de parcă încerca să privească dincolo de esență.

- Atunci avem o problemă, și o împinse în abis.




Pentru cei care citesc aberațiile mele: multumesc! Știu că de obicei pe acest site lucrurile care se scriu în ziar sunt cu totul și cu totul diferite decât ceea ce postez eu. Iar pentru cei care totuși citesc, votează,apreciază ceea ce scriu, etc., un mic cadou:http://www.youtube.com/watch?v=UJWk_KNbDHo&list=FLcAsE_hkXftkSHVAqGR5Mvg