Join the new world

Ridendo castigat mores!
___________________________________________________________
Ambient sonor sugerat:[url] http://www.youtube.com/watch?v=uBXsiDTEj70&feature=related [/url]
___________________________________________________________
Der Tod ist kein Ereignis des Lebens. Den Tod erlebt man nicht. Wenn man unter Ewigkeit nicht unendliche Zeitdauer, sondern Unzeitlichkeit versteht, dann lebt der ewig, der in der Gegenwart lebt. – acelasi autor

"Moartea nu este un eveniment al vieţii. Moartea nu este trăire.
Dacă prin Eternitate înţelegem nu o durată neşfârşită de timp ci o atemporalitate, atunci trăieşte veşnic cel ce trăieşte în prezent.
Viata noastra este fără sfârşit în sensul în care câmpul nostru vizual este fără limită."

Debitind o serie de baliverne frumoase, Sir Gogu (tura asta maestrii au fost ocupati, cred) a declansat un mini dialog intre mine si o Regina a Blestematilor (sau blestematiilor ? : D), a carui continuare imi pare a fi potrivita pentru urmatorul pas in acest dialog al nostru (eu – voi, e mai bine decit Noi – voi, nu ? ).

Alcide definea orizonturile temporale, intr-un articol de azi, cam asa : “ … gloriosul ei trecut,că prezentu' cică-l fabricam noi,iar de viitor se ocupă Mumele Omida!”. Mare dreptate.
Si daca tot veni vorba de Alcide, observ ca numai eu si el inca mai purtam aripile alea, de Sburatori (asa se explica de ce imi place atit de mult de el : )

Trecutul are in mod special parte de atentia batrinilor.
Ati observat ca pensionarii citesc mai ales necrologurile dintr-un ziar ? Orice an, luna sau zi in plus e o victorie personala deja, fata de ceilalti, care s-au dus.
De asemenea, amintirea “glorioaselor” vremuri si a celor de atunci (persoane vii) ii preocupa mai mult, caci e o lume a amintirilor “lor”, un fel de proiectie, un land scape .

Viitorul, in schimb, preocupa mai mult pe cei tineri si maturi.
Ei sunt porniti sa faca planuri, sa realizeze ceva. Traiesc intr-o etapa a faptelor ce “trebuie” sa aibe rezultate.

Prezentul e al copiilor, de unde lipsa majora a trairii in lume.
Copii sunt de obicei ignorati si doar batrinii sunt mai atenti la ei. Ciudat, o fi prezentul mai aproape de trecut ?

In fine, revenind la nedumerirea Reginei : “Inteleg incetul cu incetul spiritul de dinainte....Doar ca nu inteleg de ce s-a pierdut...si de ce nu se reinvie.....”

Cei doi maestri ce populeaza lumea lui Sir Gogu pot, cu siguranta sa dea o explicatie.
Arcimete e oarecum vinovat pentru ca are obiceiul de a taia tot ce e viu, si misca, pentru a vedea cum si de ce functioneaza. El zice ca face stiinta, cercetare : ).
Da sarmanele “vietuitoare” ?

Confuzius e mai sugubat. Cam de fiecare data gaseste cite o gluma de facut pe seama a tot ce se intimpla, insa e mai pasnic.
Zice el ca nu ar trebui sa intervenim cu nimica in lumea asta, pentru ca ea e perfecta asa cum e.

Atunci cind Arcimete are cistig de cauza si oamenii sunt mai preocupati de experimentari lumea se cam deterioreaza.
Trebuie mult timp, dupa aia, pentru ca lumea sa isi revina la echilibrul ei, de mai inainte.

Ar mai fi de spus ca in fiecare dintre noi e cite un Arcimete si cite un Confuzius din astia si ca raspunderea cea mare a noastra e sa stim cui si cind sa dam dreptul la manifestare.
In rest, evident, fiecare gresim cu temporizarile astea si cu ordinea in care sa ii lasam pe maestrii sa se manifeste.

De aici si eroarea, care e a noastra, nu a lor.






Ma opresc aici pentru a-mi procura placerea comentariilor dumneavoastra.

Toate cele bune, tuturor !