Mea culpa dar nu prea

Day 2,371, 09:35 • Published in Romania Finland • by Grosu Dan

Mă bate din când in când un gând ca îmi petrec timpul aiurea. Stau si mă uit la niște plastic luminat, cu circuite, ore in sir. Sângele circula mai greu si genunchii se plâng când mă ridic de pe scaun. Mintea este departe, dar corpul sta oprit in așteptare, ca un câine căruia i-a murit stăpânul.

Si mă uit la ecran, trăiesc momentul, TP, RH, o misiune, sau ce mai prind. Construiesc adrenalina la 75 de kiluri in RW înainte sa se închidă pe la 79-80. Rad ca prostul la ecran si norocul meu ca nu sunt ca alții la serviciu. Si toate astea nu exista. Din ecran nu se uita nimeni la mine si enumeratele de mai sus sunt volatile ca eterul.

In 2000 eram pe mirc pe canalul rol de pe site-ul cu același nume. Când au decis sa închidă canalele toți prietenii care se adunau seara de seara, dezbătând vânt in ultimele multe luni, s-au pierdut. Parca îmi tăiase o mana. Umblam năuc, conștient ca nu am nici o posibilitate sa ii mai găsesc.

Si ce am învățat? Nimic. Investesc timp in erep, ca într-o a doua tinerețe. Intru pe camera de chat plin de viată si incit la discuție de parca nu mai exista mâine. Si apoi, cu un singur deget, joc - click, click, click. Si mă gândesc ca am ani in spate si ca toate astea sunt o iluzie. Jumătate de mine încă nu accepta situația. Noua noastră realitate este creepy.

Copii nu se mai joaca pe strada, nu mai fac găști sa alerge după minge si la ascunselea si alte jocuri inventate spontan. Acuma suntem prea mulți si ne este frica sa ii lăsăm pe strada. Trăim in prezervative cu tastatura.

Si de pe terminal jucam erep. Mulți pe care ii întreb nu sunt in tara, pribegesc ca mine, unii mai fericiți decât alții. Si pare ca jucătorul roman tipic este un imigrant – cum zicea cineva.

Oare sunt neadaptat daca stau sa-mi cultiv str virtual si plimb cantități de numere dintr-un loc in altul într-o piața virtuala? Pana la urma care e diferența, banul nu exista, e o iluzie. Ce diferența este intre bursa de aici si cea din NY? Așa cum ne arata unii pe aici – nici una. Amândouă sunt iluzorii. Pot pierde la fel de mult aici , aceeași adrenalina, același vaiet când rămân fără 40g ca nu am citit bine un nick.

Si când pierd partidul ca am fost fraier si am crezut ca sunt așa de sus, ca nimic nu mă ajunge, credeți ca este mai putin important decât ar fi in realitate? Alegem sa trăim într-un fel sau altul si in amarata asta de viată uneori surogatul este the new thing.

Atunci ne dam demagogi si moraliști învățând-i pe alții sa nu își dea cu ciocanul peste degetele lor sau ale noastre si încercam sa ii dam afara. Numai ca nu avem afara. Nu mai este… Suntem toți înăuntru. Si daca vreți sa găsiți un loc unde toata lumea zâmbește si se saluta iar trolli sunt in concediu, sa știți ca s-au terminat. Nu mai sunt.

Cine crede ca are ceva de spus, sa lupte sa ne arate ca e așa. Cine vrea sa înjure, prea puțin pot face sa îl opresc. Si cine vrea sa rada, sa rada. Eu fac ce cred ca e mai bine si asta mă face ceea ce sunt, restul sunt detalii. Dar când in toata debandada cel mai bun lucru pe care îl găsim de făcut e sa găsim vinovatul, atunci sa nu ne plângem ca iese prost. Când bufonul este rege nu e de mirare ca suntem de rasul curcilor.

Acum scroafa este moarta in coteț si sta cu fundul in ușa. Nu contează pe unde o scoatem, aici sau in rl. Ușa e blocata. Si e mult de munca. Ca daca era ușor se termina de mult.

Pribeag neadaptat