Manifest - Mândria de a fi român

Day 2,211, 04:11 • Published in Romania Romania • by mib boby


Bună ziua şi bine v-am găsit! De la începutul articolului doresc a vă anunţa că prin acest articol doresc a mă înscrie la concursul Partidului Democrat şi sunt sigur că vor fi persoane care vor sări cu gura că nu sunt chiar persoana potrivită de a vorbi despre patriotism, dar totuşi uite că voi vorbi.

"Patriotismul nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic." - Mihail Sadoveanu

De 1 decembrie sau când joacă România cu nu ştiu ce echipă (nu mă întrebaţi de fotbal că nu am habar) văd cum oamenii se bat cu pumnii-n piept că sunt patrioţi şi că România e cea mai tare… În cazul în care câştigăm, sentimentul de patriotism creşte, dar dacă pierdem, scădem şi începem să aruncăm cu fel de fel de cuvinte, că X e de vină şi că ţara asta e praf şi că nu merită să stăm în ea. Sincer vorbind am momente când mă număr printre aceste persoane, totuşi a fi patriot înseamnă a fi masochist (şi nu glumesc)... a fi patriot înseamnă să-ţi iubeşti ţara (cu bune şi cu rele), să te sacrifici pentru ea şi să fii mândru de ea (oricât de zăpăcită ar fi).

Revenind la joc, mulţi dintre voi veţi sări şi veţi zice "de ce să mă sacrific pentru România?"
Sigur că România nu mai este ce-a fost şi poate nu va fi curând ce ne dorim… dar nu înseamnă că nu va fi vreodată asa cum o dorim… să nu uităm că România o bună bucată de vreme a fost unul dintre pionii principali în acest joc şi căruia nimica nu-i stătea în cale, totuşi timpul a trecut, jocul s-a schimbat, jucătorii au venit şi au plecat. Am avut mari strategi, diplomaţi şi politicieni precum Han Solo, Mistwalker, sebamah, Titu Maiorescu, Victor Petrescu, Alex Craciun, smif şi lista ar fi mult mai lungă dar e ora 00.38 şi cam ăştia au fost primii care-mi trecură prin minte. Aceşti oameni s-au făcut cunoscuţi peste hotare şi au luptat toţi pentru acelaşi ţel şi chiar dacă nu au câştigat vreun bănuţ, au luptat cu pasiunie şi dăruire, făcând cinste acestei ţări.

Îmi aduc aminte că acuma câteva luni, Roman Daco, scotea un articol pe tema scriptului de solde (sau ceva-n genu) unde spunea că el nu a cerut vreodată echipare de la stat. Ceea ce-am observat atât în Real Life este că am fost învăţaţi că indiferent de ceea ce facem, statul trebuie să ne dea, aşa că şi în joc cerem înainte să oferim, ceea ce este complet greşit, tot timpul ca să primeşti ceva, prima dată trebuie să dai.

"Dacă trăieşti în ţara asta trebuie să plăteşti pentru privilegiu. Ceva, orice! Dacă nu plăteşti deloc, nu îţi pasă deloc." - Margaret Thatcher.


Vă mulţumesc pentru atenţie şi o săptămână frumoasă să aveţi! 🙂


Cu stimă,
mib_boby