Mai e mult până departe?

Day 3,891, 11:45 • Published in Romania France • by Nimeni nimic

Azi mi-am amintit că am ziar. Şi că n-am mai scris de mult (eu, care scriu o grămadă în viaţa reală, sau măcar aşa ar trebui). Şi nu doar din lipsă de timp, pare-se. Mare lucru nu se mai întâmplă pentru mine în joc, de la o vreme. Aştept faimosul nivel 201, când mă voi antrena gratis - yo! check this out! - , iar cu banii economisiţi îmi voi ridica un imperiu economic (sanchi, nici eu nu cred o clipă ce scriu). Nu bag bani în joc, înaintez cu viteza melcului artrotic, a luminii stinse. Dar totuşi înaintez, aşa, de-aiurea, fără mare sens. Sunt doar nişte pixeli! Dar recunosc că m-am ofticat când am realizat că nu mi-am upgradat din prima terenurile de antrenament şi mi-au luat-o alţii înainte. Sau când am uitat să mă antrenez o zi. Dacă apuci să semnezi pactul ficţional, asta e! 🙂

Între timp îmi inventez singur repere, pietre de hotar. Ieri numărul de medalii de Patriot adevărat mi l-a depăşit pe cel de Putere: săptămâni bune m-am agăţat de asta, ca să evit senzaţia de monotonie, de marş inutil dinspre nicăieri către niciunde...
(O idee despre cum m-am simţit după măreaţa mea realizare se poate găsi aici:

Apropo, e canalul băiatului meu de 12 ani, pe care-l ajut şi eu cu filmele, dacă aruncaţi o privire şi lăsaţi un Like sau daţi un Subscribe, nu ne supărăm!...)

Să spunem că, până la nivelul curent (180), am prins vremuri mai bune în joc (din 26 octombrie 2009). Acum întrebarea-cheie este: mai e mult până departe?

De ce nu mă las? Am mai încercat. Pentru că am mereu impresia că mai e puţin şi se va întâmpla ceva fain. Că Mesia e colea, după colţ. Oricum nu-mi stă în fire să renunţ (deşi mi-ar face bine).

Între timp, am mai scris un articol. Tot de-aiurea. (Mai bine făceam o proză sau traduceam ceva.) Aştept nivelul 201 şi învierea morţilor ce va să vină, iar între timp mă las în grija pilotului automat, ştie el drumul mai bine ca mine (ca boii sau caii unor beţivi, care nimereau singuri drumul spre cârciumă).

Articolul merita un final mai de Doamne-ajută, dar sunt prea demotivat să-l mai scriu. Asta nu înseamnă că nu-l puteţi scrie voi, în comentarii! 😉

Are we there yet?

Today I remembered having a newspaper. And I have not written much (I who write a bunch in real life, or at least so should I). And not just for lack of time, it seems. Great things are not happening to me in the game for a while. I'm waiting for the famous 201 level when I'll train for free - yo! check this out! - and with saved money I will raise an economic empire (lol, I do not even think this the very moment I write it down). I do not put money in the game, I advance with the speed of an arthritic snail, or of the light off. But still, I'm advancing, so, by no means, without much sense. They're just pixels! But I admit I was angry when I realized that I did not upgraded my training ground first and others bettered me. Or when I forgot to train for a day. If you can sign the fictitious pact, that's it! 🙂

Meanwhile, I'm inventing landmarks, milestones. Yesterday, the number of true Patriot medals exceeded the my Strength ones: for weeks I got stuck on this to avoid the feeling of monotony, of unnecessary march from nowhere to anywhere...
(An idea of ​​how I felt after my great achievement can be found here:

By the way, it's my 12-year-old boy's channel, which I help with the movies, if you take a look and leave a Like or give an Subscribe, this will not upset us at all!...)

Let's say that, up to the current level (180), we got better times in the game (October 26, 2009). Now the key question is, is there a long way off?

Why don't I leave? I've tried. Because I always have the impression that there's a little more and something will happen. That the Messiah is right around the corner. However, I can not afford to give up (although this would do me well).

Meanwhile, I've written an article. For nothing. (I'd better do a prose or translate something.) I'm waiting for the level 201 and the resurrection of the dead to come, and in the meantime I leave myself in the care of the automatic pilot, he knows the way better than me (like oxen or horses of drunkards who know by themselves the way to the pub).

The article deserves a decent ending, but I'm too demotivated to write it. That does not mean you can not write it in your comments! 😉