Eu, soldatul
Ion Anapoda
Sunt bătrân, fără îndoială, şi sunt vechi. Însă n-am fost niciodată soldat. Mi-am dat şi eu cu stângu-n dreptu` când a fost vorba de a face defilare şi am urcat pe tancuri să văd cât e de departe Ucraina. Dar n-am făcut-o pentru că fierbea în mine sângele războinicului, ci pentru că aşa e bine.
Am oroare de fapt de război. Nu cred în victorii şi nici în înfrângeri. Sunt mai degrabă pacifist. Însă aici nu poţi fi decât războinic. Iluzia că ne putem împărţi în soldaţi şi civili, deşi persistă încă, nu face decât să ne înşele cu bună ştiinţă aşteptările. Fiindcă civilul (în termeni erepublikani) nu e alceva decât un soldat fără voinţă.
Suntem, prin urmare, obligaţi să luptăm. Pentru ţară atunci când e cotropită de vecin, pentru onoare atunci când ne-a fost întinată sau pentru medalii. În fiecare vom găsi o miză, vom căuta motivul şi ne vom crea mobilul să ridicăm mâna împotriva celuilalt. Şi asta numai pentru că putem.
Nu sunt soldat, dar lupt şi eu ca toţi ceilalţi. Îmi calc pe voinţă şi pe principii. Dau cu bâta, ucid... N-am sânge de războinic, însă am arme. Şi atunci când mi se iveşte ocazia nu preget. Pun mâna pe ele şi trag...
Comments
Iti inteleg indoielile. Cateodata ma bucur ca am destul discernamant incat sa fac diferenta intre un joc si realitate. Nu ca realitatea ar fi mai buna, e doar mai detaliata si imaginile sunt in HD.
o7 soldatule! )
Eu am arme q6 numai de vânătoare...
Cu bazuca la vânat ies mai rar, din compasiune pentru natura sălbatică...
anapoda, cat flower power sta in tine 🙂. votat
ah...ce fain scrii
se pare că şi eu am început să văd Lumea pe dos... tocmai ce ziceam cam acelaşi lucru acum vreo două săptămâni.
O fi de bine, sau de rău?
ei, a da cu mouse-ul în pixel nu e stare de război, să nu cădem în penibil...
Iti calci pe vointa sau principii atunci cand faci cu buna stiinta rau cuiva, fie si intr-un joc.
Impuscatul unui avatar e ca sportul acela cu vopsele, paint cumva.
In concluzie, principiile tale sunt in siguranta.
Felicitari pentru medalie!