De ce urâm

Day 1,580, 14:02 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by Ion Anapoda

- De ce suntem răi, Mitică?
- Degeaba, monşer!

Se zice că răutatea e înnăscută, e în noi. O avem şi gata. Fiecare. Unii poate că în cantităţi mai mari. Dar nu în asta stă diferenţa, ci în modul în care ajungem să ne folosim de ea. Urâm din principiu, necondiţionat, urâm din instinct, urâm pentru că numai astfel avem certitudinea că suntem noi înşine...

Cine nu urăşte nu-i bărbat, e călugăr anahoret (deşi, chiar şi acesta ajunge până la urmă să se urască pe sine pentru că nu-i deajuns de credincios). A urî este, aşadar, un mod de a fi. Urâm pentru că existăm, şi cât existăm. Nu încetăm niciodată. Cel mai mare sentiment uman nu este iubirea, ci ura.

Nu-mi aduc aminte când am fost conştient pentru prima dată că urăsc. Îl uram pe învăţător pentru că ne bătea dacă nu ne făceam temele. Îl uram pe colegul de bancă pentru că era mai înalt decât mine. Îl urăsc acum pe Băsescu pentru că e mai mult marinar decât preşedinte. Mă urăsc pe mine că nu pot să nu-i urăsc pe ei...

De ce urâm? Pe de o parte urâm degeaba. Pe de altă parte, urâm pentru că ne dă acel sentiment de împlinire. Mă simt mai bine că am pe cine să înjur dacă nu îmi merge maşina (de spalat), sau pentru că n-am bani să ies mâine la o bere. Vinovat de toate e Băsescu, toată lumea o ştie, şi eu de aia îl urăsc.

Aici, însă, pe cine să înjur? Pe Girngo, că e preşedinte? Pe Ceaur, că e cel mai tare "tank" din eRepublică? Pe Mr...Freeman, că mă consideră pseudointelectual? Pe SergiuSky, că-mi ironizează calităţile (inexistente) de "critic literar"? Sunt, sau pot deveni, ei oare "obiectul" urii mele doar pentru atât?

Nu-i urăsc, desigur, însă nu-i mai am la suflet. Oricât s-ar strădui fiecare dintre ei să facă ceva pozitiv, mintea mea va lucra mereu împotrivă. Voi fi de două ori mai atent şi voi cântări de zece ori faptele. Şi poate că şi atunci tot voi avea îndoieli. Odată "pusă pata" pe cineva e greu să ne-o mai ştergem.

- Ce ne leagă pe noi doi, Mitică?
- Funia îndoielii, monşer...