De când urâm

Day 1,581, 13:19 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by Ion Anapoda

- Cine ne conduce, Mitică?
- Ura, monşer.

Ura stă cu regele la masă. Nu mai e loc de nimeni şi nimic. E pretutindeni şi vizibilă ca o plagă veche de care nu mai scapi. Te însoţeşte la tot pasul şi-ţi oferă găzduire. Ura e stăpână peste noi, şi ne guvernează...

În eMoldova nu e nevoie de nimeni ca să nască ură. E aici de atâta vreme încât aproape nici unul nu-şi mai aminteşte de vremea când nu era. Cu siguranţă nu cei tineri, ei preferă să o ia de bună. Ura le-a devenit a doua natură. Se complac în ea cu atâta pricepere, încât te înfioară.

Ne-am divizat şi acum ne urâm unii pe alţii. Cei vechi ştiu de ce, sau îşi închipuie că ştiu. Cei tineri mai puţin. Dar asta nici nu contează. Odată ce există cineva care să ne spună ce să facem o vom face, indiferent de urmări. Îi vom urî pe adeversari şi-i vom târî în noroi, fără pic de remuşcare.

Ce ne leagă nu mai este plăcerea, ci ura. Un grup care urăşte alt grup. Şi nu de acum, ci de la început. Odată erau "noi" şi "voi", cei care au stat să apere hotarele de răul celor care au venit să se căpătuiască. Acum e la fel, numai că "cei care au venit să se căpătuiască" sunt de departe mai slabi.

Lucruri ce se văd de la distanţă, şi sunt logice, atâta timp cât nu te laşi sedus de ură. Dar cui foloseşte? E mai uşor să ţii un grup închegat, hrănindu-l cu himerele "duşmanului" cotropitor, decât să-i oferi adevărul. Pentru că, în fond, şi el, adevărul, este tot o himeră...

- Cu cine ne batem, Mitică?
- Cu Chimera, monşer!