Aşteaptă-te la întuneric (O alt fel de Leapşă)

Day 3,114, 07:36 Published in Romania Republic of Moldova by Mentalist de Bucovina

.

Ajunserăm pe la 7 seara, bucuroşi nevoie-mare de escapada nesperată şi înfierbântaţi de vise exhibiţioniste. Rapid am descărcat bagajele şi le-am aruncat prin camere, ne-am duşat la foc automat şi-am dat iama prin frigider.

Apoi, mai liniştiţi, ne-am adunat în sufragerie în faţa căminului artizanal şi ne-am delectat cu niscaiva sticle pe care le-am găsit în beciul vilei. Licoarea binecuvântată a vinului ghiurghiuliu mă făcu să uit de foşgăielile pe care le-auzisem în beci când mă dusesem în „recunoaştere” şi pe care le pusesem pe seama vreunor musafiri mici şi rozători din fire.

Se făcuse unşpe’ jumate când ne hotărârăm să ne retragem în dormitoarele poziţionate strategic în capetele opuse ale cabanei (ca să nu „copiem” unii de la alţii), destul de chiauni, dar porniţi pe fapte mari.

Eu şi Andreea aveam camera dinspre sud-est a conacului şi ne-am târât pe bâjbâite, căci stinsesem toate luminile ca să ne jucăm „de-a baba-oarba” pe dezbrăcate.
N-apucarăm să ajungem bine în dormitorul mic şi intim, că deja din celălalt capăt se auziră zdrăngăneli, trântituri şi pare-se, nişte chiuituri ce ne făcură geloşi că Marius şi Valentina îşi aleseseră dormitorul mai retras, aproape înconjurat de pădurea de la soare-apune...

Ne-am repezit unul la altul ca două feline dezlănţuite, şi după 10-15 minute eram deja storşi de toate esenţele interioare, lăfăindu-ne prin cameră aşa cum ne făcuse mama pe fiecare. După câteva momente de relaş, mă gândii s-o iau de la capăt şi-mi mijii ochii să dibui în ce direcţie s-o iau, când văzui matahala ce îmi întuneca câmpul vizual, şi aşa limitat... După aia se stinse becul...

Îmi revenii din zdruncinături. Eram legat fedeleş şi băgat într-un sac, târât pare-se pe o targă din crengi. Sacul nu era în cea mai bună formă, aşa că frământându-mă în toate direcţiile găsii o gaură în el pe care să respir, apoi să trag cu ochiul la ce se întâmplă în jur. Văzui intermitent cum nişte zdrahoni târau cei 4 saci, eu fiind în ultimul din şir. Ajunserăm la un fel de canion minuscul săpat de un pârâu învolburat. Cum priveai printre cele două stânci megalitice părea o fundătură. Dar surprinzător, într-un cotlon era o crăpătură, suficientă cât să treacă un om, care ne conduse într-un tunel în stâncă, şi apoi se deschise într-o văgăună înconjurată din toate părţile de crestele rebele ale muntelui.
Aici ne dezlegară şi apărură nişte nimfe aproape goale, cu câteva bucăţi de piei de animale aruncate pe ele. Fetele ne liniştiră prin cuvinte puţine, dar clare, pentru ca apoi să apară căpetenia lor, un bărbat de vreo 45-50 de ani, cu fruntea înaltă şi ochi pătrunzători, îmbrăcat şi el sumar ca toţi ceilalţi, cu frânturi de piei şi blănuri.

Ne explicară că sunt o comunitate care s-au născut şi au crescut în spiritul libertăţii totale şi a respectului faţă de natură, hrănindu-se doar cu ce le dădea pădurea din jur, fructe şi vânat, plus câteva capre sălbatice pe care le domesticiseră pentru lapte.
O dată la 25 de ani reveneau la limita zonelor populate pentru a recruta câteva perechi tinere şi a le integra în ginta lor în scopul evitării consangvinizării.

Ne-au promis o viaţă lipsită de orice fel de griji şi restricţii, mai puţin respectarea dictonului „Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”, şi iubirea Mamei-Naturi, ca singura furnizoare de bunuri necesare subzistenţei...

Ne-am adunat toţi patru într-un colţ să dezbatem propunerea, când...






Mentalist de Bucovina
Florar, MMXVI